…CIP… CIRIP…

Mar 10

…CIP… CIRIP…

sparrows

Domnul le-a creat pe păsări

Fără grijă-n astă lume

Nici să sape, nici să are,

Nici recolte să adune.

 

Le-a lăsat să zboare-n voie

Între cer și-ntre pământ,

Să înalțe către slavă

Mulțumiri prin al lor cânt.

***

Două păsări, două vrăbii

Fără griji, fără nevoi

Ciripeau sub bolta largă –

Vrabia și-un vrăbioi.

 

În picaj perechea-ajunse

Pe un stâlp de telegraf.

El, pe ciocul ei, depuse

Un sărut autograf.

 

Și i-a zis: “Hei, vrăbiuță,

Nu e bine cum trăim.

Hai în zbor la primărie

Și să ne căsătorim.”

 

“Da”, răspunse vrăbiuța,

“Și-om avea o nuntă mare…!

Deci să alergăm să strângem

Toate cele necesare”.

 

***

Cu aceste planuri bune,

Despărțindu-se în pripă,

Ei s-au apucat s-adune

Tot ce cade… sub aripă.

 

Ciuguleau de dimineață

La o moară lângă sat

Apoi se opreau în lanul

Cu grâu bun de secerat.

 

Trilul lor din zorii zilei

S-a schimbat într-un căscat

Ciripitul lor de slavă

Într-un nesfârșit oftat.

 

Aripioare zdrențuite,

Ciocul plin de julituri,

Ochișorii plini de lacrimi,

La lăbuțe bătături.

 

Se-odihneau puțin pe-o cracă

Și-o luau iar de la-început.

Dumnezeu privi spre păsări:

“Asta Eu nu v-am cerut!”

 

În sfârșit, au strâns atâta

Cât ei și-au planificat

Și zburând spre primărie

Pupăza i-a cununat.

 

Și-au întins o nuntă mare

Cum n-a mai fost în zăvoi

Iar întreaga adunare

A zis: “Halal vrăbioi!”

 

După nuntă, vrăbiuța,

La ureche, suspinând,

Ciripind, i-a spus în șoaptă:

“Iarna vine în curând.

 

Ploaia ne-o uda la pene

Și-o să ne îmbolnăvim.

Hai să ne-apucăm în grabă

Și un cuib să ne clădim.”

 

El i-a spus: “Da, ai dreptate!”

Și pe dat’ s-au apucat

Din crenguțe și surcele

Un cuib mic și-au ridicat.

 

***

După-o vreme, vrăbiuța,

Printre lacrimi i-a șoptit:

“Dragul meu, cuibarul nostru

E așa de prăpădit…

 

 

pelican

Uite-o pe cumătra Barză

Are-o casă cât un han

Și ce casă cu piscină

Are domnul Pelican.

 

Să zburăm din zori în seară

Cu voință și curaj

Să clădim pe-o creangă groasă

Cuib cu spa și cu etaj!”

 

***

Și din nou, din zori în seară

Când mai mult, și când un pic

Împreună adunară

Bob cu bob și spic cu spic.

 

Ciugulind de pretutindeni

Unde-un bob era rămas

Se-întâlneau doar câte-o dată

În cuibarul lor de-acas’.

 

Cuibul cu etaj e gata,

Un palat nemaivăzut.

Dumnezeu privi spre vrăbii:

“Asta Eu nu v-am cerut.”

 

***

Într-o seară, de prin lanuri,

Vrăbioiul se-întorcea

Bucuros, cu gușa plină.

Vrăbiuța-l aștepta.

 

Și-i arată vrăbiuța

Un ou alb și mititel

“Bănuiesc că-n scurtă vreme

V-om avea un prichindel.

 

O s-avem de-acum nevoie

Să zburăm mai cu folos,

Să ne creștem copilașul

Educat și sănătos”.

 

Deci s-au pus din nou pe  treabă

Și cloceau oul pe rând.

Zburau schimburi diferite,

Se-întâlneau din când în când.

 

De dormit dormeau în fugă

Până-n zori la ora trei

Când lucrau în schimb de noapte

Și luau oul cu ei.

 

Într-o zi, din coaja mică,

Fără pene și desculț,

Tremurând de frig și frică

A ieșit… un vrăbiuț.

 

Iar și iar porniră zborul

Agitat și plin de zel

Multe boabe să adune,

Să-l crească pe prichindel.

 

Să-l hrănească, să-l învețe

Să-l crească pe copilaș

“Adu-i pentru piciorușe

O pereche de-adidași!”

 

Strică, sparge un perete,

Fă-i un loc cum se cuvine

Adu-n graur să-l învețe

Vreo trei – patru limbi străine.

 

Zboară iar și-adună paie

Și-un alt cuib din nou ridică

Pentru pui când v-a fi mare

Și pentru-a lui păsărică.

 

Când își admirau succesul

Ce în viață l-au avut,

Dumnezeu privi spre păsări:

“Asta Eu nu v-am cerut!”

 

***

Într-o seară, vrăbiuța,

Gânditoare, i-a șoptit:

“Vezi tu dragul meu, se pare

Că ai cam îmbătrânit.

 

Aripile-ți sunt slăbite,

Nu mai țopăi ca-n trecut.

O furtună de te prinde

Te aruncă la pământ.

 

Uite cum pe lângă tine

Zboară toți în sus, spre cer.

Fii bărbat cum se cuvine,

Cumpără-ți elicopter!”

 

Au făcut apoi din frunze,

Din scaieți și păpuriș

O rampă de-aterizare

Tocmai sus, pe-acoperiș.

 

Au adus elicopterul

Și l-au pus la locul lui

Pe platforma de surcele

De de-asupra cuibului.

 

Greutatea e prea mare…

Vai!!! Cu toți s-au prăbușit.

Dumnezeu privea la păsări:

“Asta Eu nu v-am dorit!”

 

Morala:  …Cip… cirip…

Cip… cip…!

 

vrabii

Epilog:

Oricât omul o s-adune

Cât trăiește pe pământ

Totul e deșertăciune,

Totu-i goană după vânt.

C. Oprănescu. Perth WA, 2005

Leave a Reply