Interviul cu Păstorul Corin John Izvernariu

Jun 12

Interviul cu Păstorul Corin John Izvernariu despre experiența sa în Africa

Consemnare de Ben Todică (Spicuiri, adaptare pentru Speranța)

 AfricaAfrica botez1Africa Botez

Ben Todică: Domnule pastor, bun venit în studioul nostru. Știm că aţi fost în Africa pentru trei săptămâni, invitat la Congresul Mercy House, Casa Milei, din Uganda, Kenya şi Congo… Spuneţi-ne, cum aţi ajuns acolo?

Corin Izvernariu: Bine v-am găsit, domnule Benoni şi toate cele bune ascultătorilor 3zzz. Cum am ajuns acolo? Anul trecut am fost invitat de către păstorul asistent Jeff Lavenda într-o vizită în Kenya, Uganda şi Rwanda. În timpul ce l-am petrecut în Rwanda, i-am cunoscut pe dr. Gilbert şi dr. Cisy Birungi care m-au invitat la această conferinţă în anul acesta ca şi guest speaker (vorbitor invitat) la această conferinţă.

B.T. Care sunt obiectivele acestei organizaţii Mercy House?

C.I. Obiectivul principal este de a ajuta copiii orfani, copii care au rămas fără părinţi datorită bolilor de Sida şi Ebola şi altor boli care sunt în Africa. Chiar la familia la care am stat, dr. Gilbert şi dr Cissy Birungi, ştiam că au un băiat de nici un an şi când am intrat în casă, am văzut deodată o familie mare: opt sau nouă copii, băieţi şi fete. Am întrebat: „ce-s cu ei aici?” Mi-au povestit istoria copiilor fără mamă, fără tată. Ei, fiind medici se ocupă şi de sănătatea lor, ei îi îngrijesc, sunt părinţii adoptivi ai acestor copii.

B.T. Pe lângă faptul că aţi fost la această conferinţă, aţi fost invitat să luaţi parte şi la anumite activități religioase. Sunt multe biserici acolo?

C.I. Au venit păstori din Congo, Kenya, Burundi. Am avut câteva sesiuni cu acești păstori. Pe lângă faptul că am participat la ceea ce am spus înainte, am avut şi timp în care am ţinut studii biblice cu păstorii, am avut câteva servicii cu creştinii din Africa şi la sfârşitul acestei conferinţe am avut un botez foarte interesant, în râu.

Africa botez2

B.T. Crocodili nu erau în râu?

C.I. Nici nu m-am mai gândit, am intrat în apă, nu m-am mai gândit dacă sunt crocodili sau nu, ci am intrat pur şi simplu. Mi-am zis, ce-o să se întâmple acum, se întâmplă, asta e. Erau în jur peste o sută de persoane, douăzeci şi patru aşteptau să fie botezate, nu mi-am mai pus întrebări, dar am avut puţină ezitare când am văzut apa atât de murdară. Şi al doilea lucru pentru care am fost puţin emoţionat a fost că au fost trei femei gravide şi mi-era teamă ca nu cumva băgându-le în această apă să nu se întâmple ceva rău.

B.T. Povestiţi-ne ce aţi găsit nou şi interesant în viaţa africană.

 

C.I. După zece zile de conferinţă în Uganda şi mai puţin de o săptămână de conferinţă în Kenya, au mai rămas câteva zile libere, timp în care am vizitat un Parc foarte mare, căruia îi spune Maasai Mara Safari, şi care se află pe o lungime de 1000 de kilometri pătraţi în sistemul ecologic Serengeti în partea de nord a ţării la graniţa cu Tanzania, unde am văzut animalele junglei.

 

Africa leu

B.T. În fotografiile pe care le avem în faţă văd un leu, tolănit sub un copac. Eraţi aproape de el? Care-i situaţia, nu v-a fost teamă că vă atacă?

C.I. Cei care ne-au dus, ghidul, sunt experţi în cunoaşterea animalelor. Ne-am apropiat de leu. Leul dormea şi, pur şi simplu, ne-a ignorat, nici nu ne-a băgat în seamă că ne-am apropiat de el la doi metri şi la un moment dat şi-a ridicat capul, s-a uitat la noi, am făcut nişte poze şi s-a culcat din nou.

B.T. Păi… ăştia sunt uşor de vânat atunci.

C.I. Nu cred. Poate că singurii care-i vânează sunt cei din tribul Maasai. Aceştia sunt un trib care trăiesc de-a lungul văii Great Rift de 3000 de ani şi sunt pe un coridor de pământ între Kenya şi Tanzania, în sudul Keniei şi-n nordul Tanzaniei, un trib care nu ştie ce este frica, unde animalele lor pasc împreună. Turmele lor de oi şi capre le-am văzut cu căprioarele şi cu celelalte animale care erau acolo şi am întrebat: „Nu vă e frică că vine leul?” Bineînțeles că nu. Ca să fii un maasai trebuie să omori leul. Ei nu ştiu ce este frica. Ei omoară leul, de mici copii învaţă cum să se lupte cu leul şi cum să-l omoare cu suliţa. Am rămas impresionat. Am avut chiar doi maasai care mă păzeau, erau un fel de security care au stat la uşa cortului.

B.T. Ce planuri aveți pentru viitor?

C.I. Cum v-am spus, totul este în mâna lui Dumnezeu. Am invitaţie să merg în Congo, anul viitor. Să fac misiune printre pigmei. Am primit invitaţia de la un păstor din Congo care se ocupă cu pigmeii, cu copiii săraci de acolo.

B.T. Acum dacă s-au creştinat, s-au botezat, cred în Iisus Hristos, sărbătoresc şi ei Paştele, nu? Mă refer la africani.

C.I. Toţi creştinii de pe faţa pământului sărbătoresc cele două mari sărbători. N-am participat la nici o slujbă de Paşte sau de Crăciun în Africa dar, sigur nu există creştinism fără Naşterea lui Hristos, fără Moartea lui Hristos şi fără Învierea lui Hristos.

B.T. Vă rog să împărtăşiţi cu noi un cuvânt de Paști.

C.I. Doresc la toţi creştinii din Australia să rămână tari în credinţa pe care am primit-o odată pentru totdeauna, să rămânem în Hristos. Cu toate că mai sunt încă vreo două trei săptămâni până la Paşte, pot să spun de pe acum: Sărbători fericite! Hristos a înviat! Este viu!

B.T. Vă mulţumim că aţi venit în emisiune. Suntem mândri de dumneavoastră şi vă dorim să zburaţi cât mai înalt.

Leave a Reply