Ne vom întâlni la-acele țărmuri de STELA ȚUȚUIAN, Eu n-am fost atunci în Gabata de Petru Dugulescu

Ne vom întâlni la-acele țărmuri

STELA ȚUȚUIAN

Ne vom întâlni la-cele țărmuri

Acolo unde nu mai sunt dureri,

Unde sunt șterse lacrimile-amare

Acolo unde sunt doar mângâieri.

 

Ne vom întâlni la-acele țărmuri

Unde zburdă-n iarbă copilașii,

Unde apa-i rece, cristalină.

Sub un cer senin ne-or purta pașii.

 

Ne vom întâlni la-acele țărmuri,

Pe străzile de aur vom umbla

Și ne vom bucura o veșnicie

Cu Domnul în Împărăția Sa.

 

Ne vom întâlni la-acele țărmuri

Unde este poarta dimineților,

Cântece străbat din noi tărâmuri,

Este corul minunat al sfinților.

 

De vrei să fii și tu acolo

Omule, pregătește-ți viața.

Lasă ura, lasă vorba rea,

Privește-L pe Domnul în față.

Vei fi în locul unde nu-s dureri,

În țara cu eterne mângâieri.

 

Ne vom întâlni la-acele țărmuri,

Acolo, în Împărăția Sa

Cu toți acei care-au plecat în Domnul.

Cu toții veșnic ne vom bucura.

 

Atunci când Tu ne vei chema

Vom părăsi acest pământ.

Vom fi-n Împărăția Ta

Un loc curat, un loc prea sfânt.

 

Ne-om întâlni la-acele țărmuri…

17/10/2014, 12.15pm

 

Eu n-am fost atunci în Gabata

Petru Dugulescu

Eu n-am fost atunci în Gabata

Când greaua sentinţă s-a dat,
Dar știu că și eu, ca și tata,
Îl am ca strămoș pe Pilat.

Eu nu L-am lovit nebunește,
Cu pumn noduros, grosolan;
Dar simt că și-n mine zvâcnește
Prin vremi, acel sânge roman.

Noi n-am fost când gloata nebună
Strigând, pa Baraba-a ales;
Dar suntem citaţi împreună,
În marele lumii proces.

Români suntem astăzi sub soare,
Născuţi din ai Romei soldaţi
Și zic: decât alte popoare,
Noi suntem mai mult vinovaţi.

O limbă latină și dulce
Ne-a dat Dumnezeu să vorbim;
Ca scrisul de-atunci de pe cruce,
Ușor să putem să-l citim.

Romanii, pieiră din lume,
Cu scurgerea vremii s-au dus…
Dar noi le-am luat mândrul nume
Și sfânta credinţă-n Isus.

Istoria bimilenară
Un nume și-un crez ne-a păstrat;
Iar soarta când le-a fost amară,
Acestea tărie ne-au dat.

Și dacă martirii-n arene,
Plătiră al lor sânge ca preţ,
Să nu inventăm alte scene
Urmând strămoșescul dispreţ!

Să nu îi mai fim iar vrăjmașul
Ce cuiele-n mâini I-a bătut!
Ci să-L proclamăm ca sutașul,
Ca primul roman ce-a crezut!

Români, de pe glia străbună,
Vă-ntoarceţi sub cruce-napoi!
Primiţi, răspândiţi Vestea Bună-
Fiţi bravi, Dumnezeu e cu noi!