„TATĂ, IARTĂ-I” de Richard Wurmbrand

Jun 10

  „TATĂ, IARTĂ-I” de Richard Wurmbrand

sabina

Fiindcă nu știu când voi sfârși drumul meu pe acest pământ, unul din gândurile pe care le am este: aș vrea să știu cum să mor. Unii mor tare frumos. Altora le e tare greu să moară. Unii vorbesc înainte de moarte cuvinte  care zidesc pe alții. Alții sunt disperați și răspândesc împrejurul lor disperare. Știm cu ce cuvinte a murit Isus, care sunt ultimele Lui cuvinte când era pe cruce. Și despre aceste cuvinte vreau să vă spun câteva cuvinte. Primul cuvânt de care știm ca l-a spus, a fost: „Tata, iartă-i”. Pe cine să-i ierte? Pe toți. Sunt romanii, sunt evreii, sunt ăia buni, sunt ăia răi, ăia de religia Lui, ăia de alte religii, ăia bogați, ăia săraci. Iartă-i! El s-a rugat pentru fiecare dintre noi. Pentru ăia buni, pentru ăia rai; El s-a rugat pentru toți.

Și a adus și un argument  pentru care să fie iertați: „Pentru că nu știu ce fac”. Vă dați seama că toți cei ce v-au făcut un rău în viață, pe care i-ați văzut făcând rău altora, n-au știut ce au făcut. Albania a avut 3 milioane de locuitori și după 40 de ani de comunism a rămas cu 1 milion. Unde s-au dus ceilalți? N-au plecat de acolo; n-au putut să fugă. A fost o teroare grozavă. M-am întâlnit cu frați albanezi în închisoare și am vorbit acolo despre iubire și iertare. Era o adunare mare. Pe urmă, a venit un preot catolic; asta e credința cea mai răspândită în Albania, pe lângă cea musulmană. Un preot catolic mi-a spus: „De 40 de ani, eu n-am mai auzit în țara aceasta cuvintele dragoste și iertare. Cât au fost comuniștii la putere, au spus numai moarte și ură. Comuniștii au căzut de la putere și acuma, ăia care le-au luat locul  strigă iarăși: moarte și ură! De iertare și dragoste, până acuma n-am mai auzit. Zic: „Dar, dumneavoastră  sunteți preot. În biserica dumneavoastră spuneți: dragoste si iertare?” Mi-a răspuns: „Nu pot să spun. Eu am stat la închisoare 20 de ani și nu pot să spun să fie iertați, fiindcă ei au știut ce au făcut. Isus a spus așa despre răstignitorii Lui. Ei n-au știut. Dar aceștia au știut și nu mă pot ruga pentru ei în felul acesta”. I-am spus lui, ceea ce vreau să vă spun și dumneavoastră: „Că, OAMENII NU ȘTIU CE FAC.”  Iartă-i pe toți cei care ți-au făcut rău. Ei nu știu ce fac și vă voi ilustra prin câteva pilde:

Orașul din România care are cel mai mare procent de criminalitate e Ocna Sibiului. Și s-au întrebat oamenii, de ce în Ocna Sibiului  să fie mai multe crime decât la Brașov sau decât la București sau la Făgăraș? Ocna Sibiului are o foarte mare închisoare, clădită acuma 200 de ani de regina Maria Tereza. Erau criminali acolo care stăteau în închisoare 10 ani, 15 ani, 20. Când s-au eliberat, unde să se mai ducă? Nu mai aveau familie, nu mai aveau pe nimeni. Își găsea o femeie acolo în acel loc și se stabileau acolo. Și toți cei care locuiesc în Ocna Sibiului astăzi sunt urmașii criminalilor  de acum 200 de ani. Să știți că multe din păcatele noastre sunt moștenite. Eram la închisoare, cu criminali, cu tâlhari, cu ucigași și vorbeam în fiecare zi din Scriptură. Ei ascultau. Puteam să le spun 9 porunci din cele 10 și nu mă întrerupeau. Dar când am spus: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, urlau: „NU!” Începeau să spună cine a fost tatăl lor și cine a fost bunicul lor. E criminalitate înnăscută. Există alcoolism înnăscut. Există curvie moștenită de la părinți și așa mai departe. Nu totul este de la noi. Noi am și moștenit.

Era la închisoare un hoț de buzunare. Furase 300 de lei și avea pentru asta 3 ani de închisoare. L-am întrebat: „Păi, merită să furi 300 de lei și să faci 3 ani de închisoare?” Mi-a spus: „Nu mă judecați, că dacă ați fi fost ca mine, ca mine ați fi făcut. Toți cei 4 bunici ai mei au fost hoți de buzunare și amândoi părinții au fost hoți de buzunare. Când eram copil de 5 sau 6 ani, părinții mei m-au învățat, cu mânuțele astea fine, cum să fur. Toată viața mea eu n-am făcut altceva. Omul ăsta stătea ore în genunchi și se ruga lui Dumnezeu și atribuia păcatul lui înaintașilor lui. Ca n-a fost nimeni care să-l scoată din moștenirea aceasta.

Dragul meu, dacă ai vreun păcat, leapădă-te de el, măcar de dragul copiilor tăi. Copiii îl văd și nepoții îl văd, și te miri când o să revezi păcatul acesta în urmașii tăi.

Dacă vă întâlniți cu alți păcătoși, în familie, oriunde, amintiți-vă că la Beniamin, fratele lui Iosif, s-a găsit un pahar furat. Dar nu-l furase el, i-a fost băgat acolo, în sacul lui. Și să știți că nu toate păcatele noastre sunt ale noastre, ne-au fost băgate de cei de la care le moștenim. Gândește-te, înainte de a concepe un copil, că acel copil va reproduce o parte din tine. Noi le dăm copiilor și nepoților noștri nu doar înfățișarea fizică, dar le comunicăm și păcatele noastre. Pot să zic despre cineva: „Eu nu știu de ce el face așa ceva”. De ce nu știi de ce face? Multe păcate sunt moștenite, iar altele se datorează unei educații greșite – ceea ce-i învățăm noi pe copii și ceea ce-i învață alții la școală.

Read More