ÎNVIEREA ȘI VIAȚA Păstor Daniel Petru Nicolici

Jun 29

ÎNVIEREA ȘI VIAȚA

Păstor Daniel Petru Nicolici

P6141651

„…dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Această poruncă dată omului în Grădina Edenului a auzit-o și diavolul, care imediat și-a făcut un scop: „să mănânci și vei muri, nu datorită mie, ci datorită lui Dumnezeu.” Băgați de seamă – datorită lui Dumnezeu! Domnul Isus aduce altceva, El declară:

„Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Acesta este reversul din Eden: reabilitarea prin puterea aceluiași Dumnezeu.

Diavolul din nou aude și își zice: „am și aici o lucrare.” Dacă în Geneza, scopul celui rău a fost să-l facă pe om să mănânce, acum scopul lui este să-l facă să nu creadă. Lupta lui este ca, dacă este cu putință, să-i îndepărteze de credință pe cei aleși, nu pe cei din afară. Să-mi fie cu iertare, dar văd că uneori cei din afară, dacă intră, sunt mai atenți decât noi. Diavolul își dă silința să facă neamurile și popoarele să nu creadă căci „cine crede, chiar dacă ar muri, va trăi.” Aici este bătălia învierii. Credința este punctul principal, mecanismul  purtător spre punctul final: VIAȚA.

CREATORUL ȘI IDOLII

Dragii mei, în drum spre Biserică, în mașină, am vorbit cu Michael, băiatul meu, despre imaginea lumii, despre legătura dintre creație și Creator. Am spus că noi trăim în creația lui Dumnezeu, care este singurul Creator. Imperfect noi spunem că am creat ceva. Noi nu am creat nimic. Am descoperit, am inventat niște lucruri în măsura în care Dumnezeu ne-a îngăduit să vedem legile scrise de El în creație. Mergem pe o autostradă bună și frumoasă pentru că am descoperit în legile lui Dumnezeu din creație posibilitatea să inventăm, nu să creăm, asfaltul, mașini și așa mai departe.

Este adevărat că, intrând în legile creației, în măsura în care Dumnezeu a pus limitele, descoperirile oamenilor avansează mult. Dar totul este parte din creație. Îmi trebuie puțină matematică, puțină fizică, chimie, le înțeleg, și… ce dacă le înțeleg?! Stăm în limitele pe care Creatorul ni le-a pus.

 

Diavolul are alt scop cu noi. Vrea să ne facă să credem că ajungem dumnezei. Mai ales că acum știința poate să transfere, să repare trupuri, să transplanteze organe de la un om la altul, într-un fel, să ne repare. Și ce mare realizare că ne repară, dacă tot trebuie să murim.

 

În dimensiunea spirituală, noi, umanitatea, noi cei din creație, de sub soare, mai că am „tolera” ideea divinității. Eugen Ionescu, ilustru om de arte, spune: „Călătoresc în istorie și nicăieri nu găsesc un om care să nu aibă gândul la divinitate.”

Proorocul Isaia este mai înainte de Ionescu și mai ilustru decât el. Iată cum îl prezintă el pe omul care acceptă divinitatea:

„Copacii aceștia slujesc omului pentru ars, el îi ia și se încălzește cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, și tot din ei face și un dumnezeu căruia i se închină, își face din ei un idol și îngenunchează înaintea lui!”

Și oamenii au adus jertfe acestui dumnezeu de lemn, cu timpul au adus chiar jertfe umane unui idol făcut de mâna lor. Absurd! Am accepta repede, noi, creația, noțiunea de dumnezeu creat de noi.

 

Eu nu am pretenția să fi înțeles total planul lui Dumnezeu. Dar totuși, iată că Dumnezeu, la împlinirea veacurilor, a intrat în creație. A luat chip de om, ca al nostru, S-a făcut ca noi. S-a smerit, S-a dus la moarte și încă moarte de cruce. Dar a biruit moartea – El este învierea și viața.

 

Dragii mei, conceptele acestea biblice nu trebuie doar vorbite în Biserică, iar când am plecat de aici să facem ce vrem – „la corturile tale Israele!” Aceste învățături Domnul vrea să le imprime în mintea noastră, a tuturor, celor din vremea umblării Lui pe Pământ cât și a celor din zilele noastre. Trebuie să lăsăm Cuvântul Domnului să pătrundă în noi. Doar venirea la Biserică nu ne mântuie. Este un obicei bun, ne dă șansa să intre în noi Cuvântul lui Isus, care este Capul Bisericii.

 

Ceea ce am spus până acum este doar o introducere; vom continua să vorbim despre aceste învățături. Harul și pacea Domnului să fie cu noi toți.

 

Leave a Reply