AMINTIRI CU SFINȚII – Sabina Wurmbrand

AMINTIRI CU SFINȚII  – Sabina Wurmbrand

Pentru cei care au cunoscut familia Wurmbrand, nu este un secret că tanti Bintea a fost un predicator “mai bun” decât nenea Richard. Există pe undeva o Biblie legată special, cu câte o foaie albă între fiecare două file ale Bibliei. Aceste foi albe au fost acoperite cu colecția de reflexii și meditații obținute din citirea ei zilnică. Îmi amintesc că fratele Aurel Popescu a cerut-o odată ca singură moștenire visată, ca semn de prețuire a prieteniei lor. Nu știu cine a rămas până la urmă cu această Biblie de studiu.Iată un eșantion din cugetările și meditațiile care poartă în mod inconfundabil amprenta personalității sorei Bintea:

Am găsit-o ca de obicei acasă, gata să ne zâmbească, gata să ne servească cu ceva bun, gata să ne asculte cu toată atenția și gata să ne împărtășească ceva din comorile umblării ei cu Dumnezeu. Venisem însoțit de o persoană aflată încă “în căutarea lui Dumnezeu.” Firește, sora Bintea avea ceva pregătit chiar pentru această ocazie:

“Am citit nu de mult un text din Geneza care mi-a dat mult de gândit. Este scris în Geneza 43:16 ceva despre un om numit Iosif și despre frații săi:

“Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului sau: “Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește; căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază”. Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif și au zis: “Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi și să pună mâna pe măgarii noștri.” (Geneza 43:16-18) Sărmanii frați ai lui Iosif! Ei se temeau că Iosif plănuia să … le fure măgarii! Mai marele Egiptului tocmai dăduse ordin ca să se pregătească pentru ei un ospăț și ei se temeau că vor fi luați robi. Credeau că Iosif nu mai poate fără măgarii lor! Lor le era destinată partea cea mai bună a Egiptului, dar ei se gândeau că-și vor pierde măgarii!

Tot așa suntem și noi când este vorba să venim la Dumnezeu. Ne temem că ne va băga cu forța în casă ca să ne ia robi și ca să ne fure ce este al nostru … Domnul Isus ne pregătește un ospăț și Dumnezeu are deja pregătit pentru noi ce este mai bun în casa Sa veșnică, iar noi … ne tot gândim la măgarii noștri și ne temem de Domnul. Ni se pare că El vrea să ne jefuiască de ce este de drept al nostru, când El vrea de fapt să ne dea în dar tot ce nu este al nostru … tot ce este cu mult mai mult decât ceea ce ni se pare nouă că avem acum “al nostru.” În timp ce o ascultam, mă rugam pentru persoana care ne însoțise. Știam că sora Sabina vorbise pentru ea și doream ca vorbele acestea, atât de ironic de duioase să-i meargă direct la inimă. Nu mă îndoiesc că s-a întâmplat chiar așa. Cu tactul și priceperea ei neîntrecute, sora Bintea vestise Evanghelia așa cum se cuvenea, cu toată priceperea și dragostea unui câștigător de suflete.

amintiricusfinti.wordpress.com