MĂRTURIA „SUTAȘULUI” OCTAVIAN LUNCAN Cântarea de laudă vine (urmare)
Mar 29
Cântarea de laudă vine
(urmare)
Suna telefonul de sărea inima în pieptul meu. Telefonul lui Dumnezeu. Am izbucnit în plâns și așa de fericit am fost. Am zis: “Mulțumesc, am înțeles”. Am rămas în Casa Domnului. Nu a trecut multă vreme și Cel care are în mâna Lui puterea, căruia I-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ, așa a știut El să lucreze în inimioara șotiei mele și a învățat-o să ierte. Să iubească ceea ce era vrednic de disprețuit. Și in aceiași apă, în 31 Martie 1991 am încheiat legământul cu Dumnezeu.
Am rămas în adunare o vreme, liniștit, dar eram necăjit în același timp că nu știam să cânt. Când se cânta în Biserică parcă lua foc poporul, și eu stăteam ca mutul. Ce să cânt? Nu știam să cânt Cântările Domnului. Erau altfel de cele ce le cântam la petreceri. Nu se potriveau. Mi-am dat seama că nu sunt vrednic de Cântarea de laudă.
Într-o zi rămân în Biserică, lângă un bătrân unde îmi plăcea să stau (am iubit întotdeauna frații în vârstă). Fratele m-a întrebat: “Auzi, tot mă uit la dumneata. Când cântăm noi, de ce nu cânți ci plângi? Te-am urmărit eu de câteva ori.” “Frate, eu nu știu să cânt, deși în această viață îmi câștig pâinea cântând la lume, doară eu eram șeful fanfarei militare. Cântam toată ziua de răsuna orașul și mă plăteau bine, iar pentru Domnul nu pot să cânt. Știi frate, eu am promis lui Dumnezeu o Cântare de laudă și Dumnezeu mereu m-a întrebat de ea. Uite că m-am și pocăit și tot nu pot. Mă apasă mai tare ca oricând.” Bătrânul mă întreabă:
“Frate, dar Lui Dumnezeu I-ai cerut Cântarea asta de laudă?” “Nu frate. Nu vreau să mi-o dea Dumnezeu. Eu vreau să I-o dau Lui, să-I dăruiesc cea mai frumoasă cântare din inima mea pentru că El mi-a dat totul mie”. Știam acum. Mi-a dat pe singurul Lui Fiu și m-a mântuit. Eu vreau să Îi dau Lui cea mai frumoasă cântare de laudă. Așa gândeam eu. Bătrânul zâmbește: “Frate, noi nu suntem vrednici să Îi dăm lui Dumnezeu nimic. Nici măcar o cântare de laudă. Și cântarea de laudă o primim de la El. Când suntem curați și pregătiți, Dumnezeu ne dă cântarea pe care noi doar o cântăm. Dar este darul Lui”. Am înțeles. De nimic nu-s bun. Nici de Cântarea de laudă dacă El nu mi-o dă.
Am venit seara acasă și m-am rugat: “Doamne, scăpa-mă de povara Cântării de laudă. În acea noapte, la ora 3:05 a sunat telefonul lui Dumnezeu în inima mea. Am sărit din pat, sătul de somn, și am izbucnit în plâns. Am visat Cântarea de laudă. N-am făcut altceva decât să o scriu pe hârtie.
Pocăință, pocăință tu ne-apropii către cer,
Unde dragostea-i deplina și-unde lacrimile pier.
Așa a venit. Prin telefonul lui Dumnezeu.
Închei mărturia mea dar mai spun un pic. Iată ce sa întâmplat cu prietenii mei care au rămas la troaca cu roșcovele până când Dumnezeu, care este neîntrecut în bunătate și în îndurare, a făcut să sune telefonul și în inima toboșarului, Nicu Vinarz. El era un om care iubea alcoolul și era atâta de rău… Într-o noapte, și-a spart toată casa, toată agoniseala lui. A spart pe capul șotiei un casetofon și a fugit, sărmana, în niște barăci în fața blocului, desculță. Acolo a stat ascunsă toată noaptea. Era pe 14 Decembrie, toiul iernii. El a băgat groaza în vecini, dar nimeni nu l-a putut opri din nebunie.
La câteva zile omul acesta cade sub binecuvântarea lui Dumnezeu și se botează împreună cu sora Florina. Astăzi sunt administratori la orfelinatul din Oțelul Roșu din Banat, și ei se ocupă de copiii nimănui. 150 de copii le spun tati și mami.
La botez au invitat pe toți muzicanții, prietenii noștri. Eu am cântat atunci Cântarea de laudă cu care Dumnezeu m-a binecuvântat. Titel, Vili și ceilalți prieteni au rămas cuplați la legătura Dumnezeiască și rând pe rând, la câteva luni, au răspuns chemării lui Dumnezeu. Sunt frați în Biserica Baptistă, dar ce credeți că Dumnezeu nu știe să dea daruri tuturor copiilor care Îl cheamă? Nu ne iubește pe toți la fel? Dumnezeu i-a botezat pe toți cu Duhul Sfânt și cântăm din nou împreună.
Într-o zi, fratele Păstor de la Biserica Baptistă din Hațeg, Mihai Sîrbu, a trimis după mine la Deva și ne-a adunat pe toți. Era solemn și, cercetat, ne-a spus: “Băieți, azi noapte Dumnezeu mi-a vorbit prin Duhul Sfânt cu privire la voi. Trebuie să vă adunați toți și să începeți o nouă formație care se va numi grupul Harul. Să cântați pentru Dumnezeu și să mărturisiți până la marginile pământului despre ce v-a făcut El vouă. Așa mi-a vorbit mie Domnul”. Unul dintre frați a zis că, dacă este de la Dumnezeu să ne arate și nouă, și a deschis Biblia în două, acolo unde scrie “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință și aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu”.
Noi vândusem instrumentele că am zis că dacă ne pocăim am gătat cu prostiile. Dar iată că ne pocăim și, după un an și ceva, Dumnezeu ne adună din nou. S-a îngrijit El să primim instrumente cum n-am avut și n-am visat niciodată. Acuma mergem din loc în loc, prin toată țara și lumea și spunem ce ne-a făcut Dumnezeu.
Dacă cumva este cineva care citește această mărturie, la care nu i-a sunat niciodată telefonul în inimă, să știți că dumneavoastră trebuie să ridicați receptorul și să așteptați ca să vă vorbească Dumnezeu.
AMIN
BINECUVANTATA-I VIATA
Binecuvântată-i viaţa
Împreună cu Isus,
Când îţi luminează faţa
Pacea Domnului Isus.
Pocăinţă, pocăinţă,
Tu ne-apropii către Cer,
Unde dragostea-i deplină
Şi-unde lacrimile pier.
Nu este copilărie
Mai plăcută Domnului,
Ca aceia-n care pruncii-s
Nelipsiţi din Casa Lui.
Ce frumoasă-i tinereţea
Cu Isus să o trăieşti,
Şi prin El orice ispită
Poţi atunci s-o biruieşti.
Când povara bătrâneţii
Vrea să te apese-n jos,
Duhul Sfânt te-ntinereşte
Şi-ţi dă aripi spre Hristos.
Comentarii Recente