MĂRTURIA „SUTAȘULUI” OCTAVIAN LUNCAN Cântarea de laudă vine (urmare)

Mar 29

Cântarea de laudă vine

(urmare)

2015-01-10 10.31.05

Suna telefonul de sărea inima în pieptul meu. Telefonul lui Dumnezeu. Am izbucnit în plâns și așa de fericit am fost. Am zis: “Mulțumesc, am înțeles”. Am rămas în Casa Domnului. Nu a trecut multă vreme și Cel care are în mâna Lui puterea, căruia I-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ, așa a știut El să lucreze în inimioara șotiei mele și a învățat-o să ierte. Să iubească ceea ce era vrednic de disprețuit. Și in aceiași apă, în 31 Martie 1991 am încheiat legământul cu Dumnezeu.

Am rămas în adunare o vreme, liniștit, dar eram necăjit în același timp că nu știam să cânt. Când se cânta în Biserică parcă lua foc poporul, și eu stăteam ca mutul. Ce să cânt? Nu știam să cânt Cântările Domnului. Erau altfel de cele ce le cântam la petreceri. Nu se potriveau. Mi-am dat seama că nu sunt vrednic de Cântarea de laudă.

Într-o zi rămân în Biserică, lângă un bătrân unde îmi plăcea să stau (am iubit întotdeauna frații în vârstă). Fratele m-a întrebat: “Auzi, tot mă uit la dumneata. Când cântăm noi, de ce nu cânți ci plângi? Te-am urmărit eu de câteva ori.” “Frate, eu nu știu să cânt, deși în această viață îmi câștig pâinea cântând la lume, doară eu eram șeful fanfarei militare. Cântam toată ziua de răsuna orașul și mă plăteau bine, iar pentru Domnul nu pot să cânt. Știi frate, eu am promis lui Dumnezeu o Cântare de laudă și Dumnezeu mereu m-a întrebat de ea. Uite că m-am și pocăit și tot nu pot. Mă apasă mai tare ca oricând.” Bătrânul mă întreabă:

“Frate, dar Lui Dumnezeu I-ai cerut Cântarea asta de laudă?” “Nu frate. Nu vreau să mi-o dea Dumnezeu. Eu vreau să I-o dau Lui, să-I dăruiesc cea mai frumoasă cântare din inima mea pentru că El mi-a dat totul mie”. Știam acum. Mi-a dat pe singurul Lui Fiu și m-a mântuit. Eu vreau să Îi dau Lui cea mai frumoasă cântare de laudă. Așa gândeam eu. Bătrânul zâmbește: “Frate, noi nu suntem vrednici să Îi dăm lui Dumnezeu nimic. Nici măcar o cântare de laudă. Și cântarea de laudă o primim de la El. Când suntem curați și pregătiți, Dumnezeu ne dă cântarea pe care noi doar o cântăm. Dar este darul Lui”. Am înțeles. De nimic nu-s bun. Nici de Cântarea de laudă dacă El nu mi-o dă.

Am venit seara acasă și m-am rugat: “Doamne, scăpa-mă de povara Cântării de laudă. În acea noapte, la ora 3:05 a sunat telefonul lui Dumnezeu în inima mea. Am sărit din pat, sătul de somn, și am izbucnit în plâns. Am visat Cântarea de laudă. N-am făcut altceva decât să o scriu pe hârtie.

Pocăință, pocăință tu ne-apropii către cer,

Unde dragostea-i deplina și-unde lacrimile pier.

Așa a venit. Prin telefonul lui Dumnezeu.

Închei mărturia mea dar mai spun un pic. Iată ce sa întâmplat cu prietenii mei care au rămas la troaca cu roșcovele până când Dumnezeu, care este neîntrecut în bunătate și în îndurare, a făcut să sune telefonul și în inima toboșarului, Nicu Vinarz. El era un om care iubea alcoolul și era atâta de rău… Într-o noapte, și-a spart toată casa, toată agoniseala lui. A spart pe capul șotiei un casetofon și a fugit, sărmana, în niște barăci în fața blocului, desculță. Acolo a stat ascunsă toată noaptea. Era pe 14 Decembrie, toiul iernii. El a băgat groaza în vecini, dar nimeni nu l-a putut opri din nebunie.

La câteva zile omul acesta cade sub binecuvântarea lui Dumnezeu și se botează împreună cu sora Florina. Astăzi sunt administratori la orfelinatul din Oțelul Roșu din Banat, și ei se ocupă de copiii nimănui. 150 de copii le spun tati și mami.

La botez au invitat pe toți muzicanții, prietenii noștri. Eu am cântat atunci Cântarea de laudă cu care Dumnezeu m-a binecuvântat. Titel, Vili și ceilalți prieteni au rămas cuplați la legătura Dumnezeiască și rând pe rând, la câteva luni, au răspuns chemării lui Dumnezeu. Sunt frați în Biserica Baptistă, dar ce credeți că Dumnezeu nu știe să dea daruri tuturor copiilor care Îl cheamă? Nu ne iubește pe toți la fel? Dumnezeu i-a botezat pe toți cu Duhul Sfânt și cântăm din nou împreună.

Într-o zi, fratele Păstor de la Biserica Baptistă din Hațeg, Mihai Sîrbu, a trimis după mine la Deva și ne-a adunat pe toți. Era solemn și, cercetat, ne-a spus: “Băieți, azi noapte Dumnezeu mi-a vorbit prin Duhul Sfânt cu privire la voi. Trebuie să vă adunați toți și să începeți o nouă formație care se va numi grupul Harul. Să cântați pentru Dumnezeu și să mărturisiți până la marginile pământului despre ce v-a făcut El vouă. Așa mi-a vorbit mie Domnul”. Unul dintre frați a zis că, dacă este de la Dumnezeu să ne arate și nouă, și a deschis Biblia în două, acolo unde scrie “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință și aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu”.

Noi vândusem instrumentele că am zis că dacă ne pocăim am gătat cu prostiile. Dar iată că ne pocăim și, după un an și ceva, Dumnezeu  ne adună din nou. S-a îngrijit El să primim instrumente cum n-am avut și n-am visat niciodată. Acuma mergem din loc în loc, prin toată țara și lumea și spunem ce ne-a făcut Dumnezeu.

Dacă cumva este cineva care citește această mărturie, la care nu i-a sunat niciodată telefonul în inimă, să știți că dumneavoastră trebuie să ridicați receptorul  și să așteptați ca să vă vorbească Dumnezeu.

AMIN

 

BINECUVANTATA-I VIATA

Binecuvântată-i viaţa
Împreună cu Isus,
Când îţi luminează faţa
Pacea Domnului Isus.

Pocăinţă, pocăinţă,
Tu ne-apropii către Cer,
Unde dragostea-i deplină
Şi-unde lacrimile pier.

Nu este copilărie
Mai plăcută Domnului,
Ca aceia-n care pruncii-s
Nelipsiţi din Casa Lui.

Ce frumoasă-i tinereţea
Cu Isus să o trăieşti,
Şi prin El orice ispită
Poţi atunci s-o biruieşti.

Când povara bătrâneţii
Vrea să te apese-n jos,
Duhul Sfânt te-ntinereşte
Şi-ţi dă aripi spre Hristos.

Read More

Pilda privighetoarei de Mircea Ilas

Mar 25

Pilda privighetoarei

 

randunica2

Era o seară, ca de vise,

Cu stele sclipind, tremurânde…

Căsuțele cu porți închise

Primeau alinul lunii blânde.

 

În lunca din apropiere

Totul părea încremenit.

Prin ramuri, nici o adiere,

Credeai că totu-i adormit.

 

De-odată, dintr-un pom înalt,

O păsărică-și luă zborul.

Părea că va lua cu-asalt

Având ca țintă fixă, cerul…

 

Un sunet, ca a unei lire,

Străpunge liniștea-nserării,

Un cântec dulce și subțire,

Fermecător, ca briza mării.

 

Și-n cântul ei, privighetoarea,

Cântând cu-atâta măiestrie,

Parcă-și spunea când întristarea,

Când nesfârșita bucurie.

 

Părea natura-ncremenită

De trilul cel fermecător

Iar pasărea dezlănțuită

Cânta mai tare, mai cu dor.

 

Dar într-o zi, o cursă-ntinsă

Prin luncă, de un păsărar…

Privighetoarea-n laț fu prinsă

Și oferită ca bun dar

 

Unui copil bogat din sat…

Băiatul, plin de bucurie,

Pe gânduri nici că a mai stat

Și-o puse într-o colivie:

 

”-Te rog, iubită păsărică,

Să-mi cânți așa cum doar tu știi!”

”- Îmi pare rău, să nu-mi porți pică,

Nu pot cânta în colivii.

 

Eu cânt numai în înălțime.

Te rog, lasă-mă ca să zbor

Și voi cânta doar pentru tine

De sus, de-asupra norilor.”

 

”- Nu, nu te las” – zise băiatul –

”Vreau să te țin, să fii a mea.

Și-apoi, aș vrea să știe satul

Că ești aici când vei cânta.”

 

Și fără să mai scoat-o vorbă

Copilu-n casă a intrat,

Cu gândul la a sa captură

În patu-i moale s-a culcat…

 

Iar dimineața se trezește.

Prietenii, îi bat la poartă…

Ieșind afară-ncremenește;

Privighetoarea era moartă.

 

S-au dus atâtea seri senine,

Natura-ncremenită pare.

Privighetoarea nu mai vine

Să curme lunga așteptare…

****

Prin tainice cămări ascunse,

De prin adâncul inimii,

Atâtea suflete străpunse

Mai gem și azi in colivii…

 

Din spasmele dureri a morții

Ne strigă sufletele noastre

Cerând, prin pâlpâirea  vieții

Să le lăsăm în zbor spre astre:

 

”-Nu-i locul nostru-n colivie,

Nu ne legați de-acest pământ

Nu găsim nici o bucurie

Stând separați de Cerul Sfânt.”

 

Nu-nchide sufletul, amice,

Să-ți cânte după voia ta

Căci mâine, cu amar vei zice:

”- Ah! M-am jucat cu viața mea!”

 

MIRCEA ILAȘ

Read More

…CIP… CIRIP…

Mar 10

…CIP… CIRIP…

sparrows

Domnul le-a creat pe păsări

Fără grijă-n astă lume

Nici să sape, nici să are,

Nici recolte să adune.

 

Le-a lăsat să zboare-n voie

Între cer și-ntre pământ,

Să înalțe către slavă

Mulțumiri prin al lor cânt.

***

Două păsări, două vrăbii

Fără griji, fără nevoi

Ciripeau sub bolta largă –

Vrabia și-un vrăbioi.

 

În picaj perechea-ajunse

Pe un stâlp de telegraf.

El, pe ciocul ei, depuse

Un sărut autograf.

 

Și i-a zis: “Hei, vrăbiuță,

Nu e bine cum trăim.

Hai în zbor la primărie

Și să ne căsătorim.”

 

“Da”, răspunse vrăbiuța,

“Și-om avea o nuntă mare…!

Deci să alergăm să strângem

Toate cele necesare”.

 

***

Cu aceste planuri bune,

Despărțindu-se în pripă,

Ei s-au apucat s-adune

Tot ce cade… sub aripă.

 

Ciuguleau de dimineață

La o moară lângă sat

Apoi se opreau în lanul

Cu grâu bun de secerat.

 

Trilul lor din zorii zilei

S-a schimbat într-un căscat

Ciripitul lor de slavă

Într-un nesfârșit oftat.

 

Aripioare zdrențuite,

Ciocul plin de julituri,

Ochișorii plini de lacrimi,

La lăbuțe bătături.

 

Se-odihneau puțin pe-o cracă

Și-o luau iar de la-început.

Dumnezeu privi spre păsări:

“Asta Eu nu v-am cerut!”

 

În sfârșit, au strâns atâta

Cât ei și-au planificat

Și zburând spre primărie

Pupăza i-a cununat.

 

Și-au întins o nuntă mare

Cum n-a mai fost în zăvoi

Iar întreaga adunare

A zis: “Halal vrăbioi!”

 

După nuntă, vrăbiuța,

La ureche, suspinând,

Ciripind, i-a spus în șoaptă:

“Iarna vine în curând.

 

Ploaia ne-o uda la pene

Și-o să ne îmbolnăvim.

Hai să ne-apucăm în grabă

Și un cuib să ne clădim.”

 

El i-a spus: “Da, ai dreptate!”

Și pe dat’ s-au apucat

Din crenguțe și surcele

Un cuib mic și-au ridicat.

 

***

După-o vreme, vrăbiuța,

Printre lacrimi i-a șoptit:

“Dragul meu, cuibarul nostru

E așa de prăpădit…

 

 

pelican

Uite-o pe cumătra Barză

Are-o casă cât un han

Și ce casă cu piscină

Are domnul Pelican.

 

Să zburăm din zori în seară

Cu voință și curaj

Să clădim pe-o creangă groasă

Cuib cu spa și cu etaj!”

 

***

Și din nou, din zori în seară

Când mai mult, și când un pic

Împreună adunară

Bob cu bob și spic cu spic.

 

Ciugulind de pretutindeni

Unde-un bob era rămas

Se-întâlneau doar câte-o dată

În cuibarul lor de-acas’.

 

Cuibul cu etaj e gata,

Un palat nemaivăzut.

Dumnezeu privi spre vrăbii:

“Asta Eu nu v-am cerut.”

 

***

Într-o seară, de prin lanuri,

Vrăbioiul se-întorcea

Bucuros, cu gușa plină.

Vrăbiuța-l aștepta.

 

Și-i arată vrăbiuța

Un ou alb și mititel

“Bănuiesc că-n scurtă vreme

V-om avea un prichindel.

 

O s-avem de-acum nevoie

Să zburăm mai cu folos,

Să ne creștem copilașul

Educat și sănătos”.

 

Deci s-au pus din nou pe  treabă

Și cloceau oul pe rând.

Zburau schimburi diferite,

Se-întâlneau din când în când.

 

De dormit dormeau în fugă

Până-n zori la ora trei

Când lucrau în schimb de noapte

Și luau oul cu ei.

 

Într-o zi, din coaja mică,

Fără pene și desculț,

Tremurând de frig și frică

A ieșit… un vrăbiuț.

 

Iar și iar porniră zborul

Agitat și plin de zel

Multe boabe să adune,

Să-l crească pe prichindel.

 

Să-l hrănească, să-l învețe

Să-l crească pe copilaș

“Adu-i pentru piciorușe

O pereche de-adidași!”

 

Strică, sparge un perete,

Fă-i un loc cum se cuvine

Adu-n graur să-l învețe

Vreo trei – patru limbi străine.

 

Zboară iar și-adună paie

Și-un alt cuib din nou ridică

Pentru pui când v-a fi mare

Și pentru-a lui păsărică.

 

Când își admirau succesul

Ce în viață l-au avut,

Dumnezeu privi spre păsări:

“Asta Eu nu v-am cerut!”

 

***

Într-o seară, vrăbiuța,

Gânditoare, i-a șoptit:

“Vezi tu dragul meu, se pare

Că ai cam îmbătrânit.

 

Aripile-ți sunt slăbite,

Nu mai țopăi ca-n trecut.

O furtună de te prinde

Te aruncă la pământ.

 

Uite cum pe lângă tine

Zboară toți în sus, spre cer.

Fii bărbat cum se cuvine,

Cumpără-ți elicopter!”

 

Au făcut apoi din frunze,

Din scaieți și păpuriș

O rampă de-aterizare

Tocmai sus, pe-acoperiș.

 

Au adus elicopterul

Și l-au pus la locul lui

Pe platforma de surcele

De de-asupra cuibului.

 

Greutatea e prea mare…

Vai!!! Cu toți s-au prăbușit.

Dumnezeu privea la păsări:

“Asta Eu nu v-am dorit!”

 

Morala:  …Cip… cirip…

Cip… cip…!

 

vrabii

Epilog:

Oricât omul o s-adune

Cât trăiește pe pământ

Totul e deșertăciune,

Totu-i goană după vânt.

C. Oprănescu. Perth WA, 2005

Read More

Eficiența în misiune de Păstorul Cornel Ghiță

Mar 10

 

COR

Este lucrarea de misiune o chemare specială numai pentru slujitori ? Nu ! Domnul Isus a poruncit tuturor celor ce L-au primit pe El și sunt dispuși să umble în căile Lui să fie misionari. Așadar și eu și tu suntem chemați prin puterea Duhului Sfânt să câștigăm suflete pentru Hristos. Eficiența noastră în misiune depinde de mai multe aspecte. Sigur, misiunea se poate face intenționat, urmând o dorință constantă de a sluji și un program anume ; dar poate să fie făcută și accidental și ocazional, profitând de oportunitățile pe care le creează Dumnezeu într-un anume moment. În orice caz, trebuie să tindem la eficiență și credincioșie în lucrare.

 Eficiența noastră misionară depinde de ascultarea noastră față de Dumnezeu.

Suntem chemați să păzim toate lucrurile pe care El ni le-a poruncit. „A păzi” înseamnă a asculta toate poruncile date de Domnul ucenicilor la început și care sunt general valabile pentru noi astăzi. Urmându-L pe El, vom avea parte de aceiași promisiune făcută lui Petru și Andrei : „Vă voi face pescari de oameni.” (Mt.4:19)

Eficiența noastră misionară va fi în măsura în care ne bazăm pe puterea Lui, nu pe puterea noastră.

Prin dependență de Hristos pentru putere și înțelepciune ajungem să spunem și noi ca și ap. Pavel : „pot totul în Hristos care mă întărește.” (Fil.4:13). Nu există câștigători mari de suflete, ci doar un Salvator măreț. Atunci când nădăjduim în Domnul și suntem conștienți de prezența și însoțirea Lui permanentă, vom putea fi folosiți de Domnul în câștigarea de suflete.

Eficiența noastră în misiune vine și în urma acumulării de experiență.

Câștigăm încredere mărturisind cu regularitate. Numai așa putem experimenta ajutorul lui Dumnezeu în depășirea multor dificultăți. „Ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 4:3-5). Experiența ta poate fi împărtășită cu alții, ca sursă de ajutor, îmbărbătare sau model. Suntem capabili să învățăm lucruri noi, să ne adaptăm situațiilor sau să reușim în anumite împrejurări. Așa este și în misiune. Cuvântul este plin de exemple pozitive în acest sens, iar familiile multor misionari stau ca mărturie extraordinară a resurselor lui Dumnezeu.

Cred că noi toți dorim să fim folosiți de Dumnezeu în mântuirea oamenilor pierduți din jurul nostru ! Haideți să ne pregătim temeinic trăind o viață curată, o viață de renunțare, iubind pe Domnul și pe oameni, rugându-ne pentru ei și mărturisind cu încredere calea prin care orice om poate ajunge în Cer.

 

Read More

Câteva întrebări, Câteva răspunsuri… cu păstorul Nati Costea.

Mar 10

Câteva întrebări, Câteva răspunsuri… cu păstorul Nati Costea.

ini_s1_15_inchinare_prin_misiune_natanael_costea_2011

Speranța: Dragă Nati, dacă ai putea să fii altcineva,  cine ai vrea să fii?

Păstorul Natanael: Un Reînnoit Natanael Costea.

Speranța: Care este cea mai frumoasă Biserică pe care ai văzut-o?

Păstorul Natanael: Biserica din Ineu unde am crescut pentru ca am văzut-o cu cei mai sinceri ochi, ochii copilăriei.

Speranța: Cum ți-a plăcut Israelul?

Păstorul Natanael: Israelul e fascinant.  Mi-aduce dorul de cer – Ierusalimul adevărat.

Speranța: Cum vezi Ierusalimul Ceresc?

Păstorul Natanael: Nu mi-l pot imagina.  Gândesc prea structurat, pământește, în dimensiunile limitate și nu pot pătrunde acolo fără preconcepții.

Speranța: Care ți s-a părut cel mai interesant, ciudat, mijloc de transport pe care l-ai folosit?

Păstorul Natanael: O canoe în Delta Mekongului unde am intrat 12 persoane, unul în spatele celuilalt și am călătorit nemișcați mai bine de doua ore noaptea la o comunitate de frați băștinași.  Călătoria a devenit faimoasă sub sloganul, “NumBum in VietNam”.

Speranța: Care este cartea preferata?

Păstorul Natanael: New Testament Church, by Kevin Connor

Speranța: Încălțămintea preferată?

Păstorul Natanael: Șlapii.

Speranța: Cum vezi cerul?

Păstorul Natanael: De când m-am mutat la Perth îl văd; înainte nu prea (în Melbourne).  În clipa morții, Ștefan cu ochii pironiți spre cer a reușit să pătrundă cu

privirea acolo.  În Engleză spune că “he gazed intently into heaven”.  Cred că atunci când reușim să penetrăm cu ochii inimii colo, suntem transformați și ajungem ca și Ștefan, la punctul de neîntoarcere.

Speranța:  Iți place pâinea?

Păstorul Natanael: Da. Are gust de viață.

Speranța: Iubești pe mama ta?

Păstorul Natanael: Foarte mult.  E cea mai puternică ființă în credință, pe care o știu.

Speranța: Iubești pe soția ta?

Păstorul Natanael: Sunt topit în dragostea față de soția mea.

Speranța: Ai avea un loc preferat în cer?

Păstorul Natanael: Oriunde doar să pot să văd fața lui Dumnezeu și ochii Lui.

Speranța: Ce mai faci?

Păstorul Natanael: Nu ce vreau.  Înainte am făcut ce-am vrut, acum m-a câștigat Domnul și parcă nici nu mai știu să fac ceea ce făceam înainte.  M-a constrâns într-un colț cu dragostea Lui, m-a topit, m-a câștigat și acum nu pot decât să răspund dragostei Lui; să-L iubesc și să Îi slujesc.

Speranța: Ce ai de gând să faci în următoarele 2 ore?

Păstorul Natanael: Am să-mi duc fetița la Toddler Fest, să se joace cu animalele, iar în drum spre casă ne oprim să o surprindem pe mama cu un buchet de crini.

Speranța: Dacă ai mai avea 2 ore de trăit, ce ai face cu ele?

Păstorul Natanael: Aș râde, aș plânge și

mi-aș îmbrățișa soția și copila.

Speranța: Care o să fie primul tău cuvânt cânt Ȋl vei vedea pe Domnul Isus?

Păstorul Natanael: Aș înghiți în gol.

Speranța: Ai pace în inimă?

Păstorul Natanael: Tot mai multă.

Speranța: Te gândești vreo dată la Marius Gorcea?

Păstorul Natanael: Da, chiar deseori.  E o inspirație în călătoria vieții mele.

Speranța: Te rog să-mi dai un sfat.

Păstorul Natanael: Învață să primești.

Frate Natanael, mulțumesc din inimă

C.Opranescu

Read More