SPERANTA – REVISTA FEMEILOR CRESTITE, ED.

CRISTOS A INVIAT

Alexandru Vlahuță

Au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet,
Și-un dușman au văzut în Fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvrătească,
Nu vrea pieirea nimănui.
Desculț, pe jos, colindă lumea
Și mulți hulesc în urma Lui.

Și mulți cu pietre Îl alungă
Și râd de el ca de-un smintit.
Isus zâmbește tuturora,
Atotputernic și smerit!

El orbilor le dă lumină,
Și muților le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întărește,
Pe morți îi scoală din mormânt.

Și tuturor, deopotrivă
Împarte darul Lui ceresc,
Și celor care cred într-Însul,
Și celor ce-L batjocoresc.

Urască-L cei fără de lege,
Ce-I pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Și înfrățirea tuturor.

Din toată lumea, asupriții
În jurul Lui s-au grămădit,
Și-n vijeliile de patimi
La glasul Lui au amuțit:

„Fiți blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubiți pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmășie se pornesc”…

Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste-ai adus!
Și oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari Te-au pus.

Au râs și Te-au scuipat în față,
Din spini cunună Ți-au făcut,
Și în deșarta lor trufie
Stăpâni deasupra-Ți s-au crezut…

Aduceți piatra cea mai mare
Mormântul să-I acoperiți,
Chemați sutașii cei mai ageri,
Și străji de noapte rânduiți…

S-au veselit necredincioșii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar.

Și valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți, ce-ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculați… Cristos a Înviat!

Revista Speranta Mar 2016

Revista Speranta Feb 2016

CEDO a dat o hotărâre conform căreia statele parti la Conventie, inclusiv Romania, sunt obligate să recunoască uniunea civilă între persoane de același sex, încheiată în străinătate. Deși Codul nostru civil interzice această recunoaștere, efectul hotărârii este obligarea Statului Român de a recunoaște aceste uniuni între persoanele de acealși sex.

Este exact ce a făcut Curtea Supremă în SUA. Prin decizia unei instante au fost obligate toate statele să recunoască legitimitatea căsătoriilor între persoane de același sex. Un proces care a durat în America ani buni, la noi s-a derulat peste noapte.

Căsătoria între persoane de acelaşi sex este permisă în 11 state din cele 47 ţări membre ale Consiliului Europei, iar parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt recunoscute în 24 de ţări.

Decizia CEDO vine în urma unei plângeri înaintate de trei cupluri de homosexuali împotriva statului italian, care susțineau că sunt discriminaţi din cauza orientării sexuale pentru că legislaţia ţării lor nu le dă dreptul să se căsătorească sau să intre în orice formă de uniune civilă.

România a respins un  proiect de lege înaintat de deputatul Remus Cernea, pentru recunoașterea parteneriatelor civile între persoane de același sex, Parlamentul European a dat un vot covârşitor în favoarea unui raport care recomanda statelor membre, să „ia act de legalizarea căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de acelaşi sex”. Interesant este că 24 de europarlamentari români au votat pentru acest amendament.

Puțini dintre noi au remarcat ce s-a întâmplat de fapt și cum ne va afecta pe termen lung această decizie. Din acest moment, persoanele de același sex din România care vor dori să se căsătorească vor putea să se căsătorească într-un altă țară și se pot reîntoarce aici să adopte copii și să-și exercite drepturile la fel ca oricare altă familie din România.

Este de remarcat cum o lege exterioară unei țări se poate impune în pofida dorinței unui stat.

Mă întreb cum rămâne cu procentul mare de creștini din România, ale căror principii și drepturi sunt încălcate prin această decizie? Nu cred că ar trebui să așteptăm pasivi ca întreg procesul de dezintegrare a principiilor creștine – pe care a fost fundamentată Europa, să se deruleze.

Cred că este un moment în care trebuie să exprimăm în mod clar ce spune Scriptura cu privire la homosexualitate. Știu că vor veni vremuri când aceste declarații vor fi amendate, însă cu atât mai mult acum, suntem chemați să afirmăm că Dumnezeu a instituit familia ca o uniune sacră între un bărbat și femeie și că ea reflectă ideea și planul Său.

Aceasta reprezintă declarația mea de credință și protestez împotriva unei decizii care ne jefuiește de ce avem mai prețios – credința în valorile creștine.

Familia trebuie să facă faţă astăzi multiplelor provocări şi crize din societatea contemporană. De aceea Biserica îşi arată grija, responsabilitatea, preţuirea şi mai ales sprijinul pentru această instituţie importantă a societăţii în care trăim.Pentru că, atât în România, cât şi în întreaga Europă, familia creştină se confruntă cu criza economică (sărăcie, şomaj, nesiguranţa zilei de mâine, emigraţia ş.a.), cu criza morală (libertinajul, avortul, divorţul, abandonarea copiilor, violenţa domestică, delicvenţa juvenilă, traficul de fiinţe umane ş.a.), şi cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul, prozelitismul religios ş.a.).

De asemenea, familia se găseşte într-o situaţie fragilă şi dificilă, deoarece modelul însuşi al familiei tradiţionale este considerat de unii ca fiind învechit sau perimat. Trăim într-un context dominat de o mentalitate individualistă şi secularizantă, care nu căută sfinţirea vieţii prin rugăciune, naşterea de copii şi creşterea lor în credinţa creştină.

Astăzi creşte numărul celor care tratează căsătoria ca fiind un simplu contract sau parteneriat între două persoane de gen diferit sau de acelaşi gen. Însă parteneriatele sociale sau de conviețuire între persoane nu pot fi asimilate familiei tradiţionale și orice atentat la identitatea tradițională a acesteia constituie o inovație artificială care nu poate purta numele realității naturale de care se îndepărtează. Prin urmare, diluarea valorilor familiale tradiţionale sau înlăturarea diferenţelor între această familie şi alte tipuri de uniuni, în numele drepturilor omului şi al egalităţii, subminează familia naturală ca temelie a societăţii umane. De aceea, familia tradiţională are dreptul şi datoria de a-și proteja propria identitate, demnitate şi continuitate.

Reflectând la situaţia actuală de criză a familiei, trebuie să nu uităm că familia este mai întâi de toate un dar al lui Dumnezeu-Creatorul pentru umanitate. Când Dumnezeu a făcut lumea, coroana creaţiei Sale a fost familia: bărbatul şi femeia, care au primit binecuvântarea de a creşte, a se înmulţi şi a stăpâni pământul (cf. Facerea 1, 27‑28).

Deşi a trecut prin multe încercări şi pericole abătute asupra societăţii umane, totuşi familia a fost instituţia cea mai stabilă a umanităţii, asigurând continuitatea acesteia în istorie.

De aceea, trebuie să susţinem efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradiţională, universală şi de a rezista în faţa unor „modele” noi de familie, care consideră că uniunea firească bărbat-femeie ar fi doar un model printre altele.

Fundament al existenţei, stabilităţii şi continuităţii societăţii europene, al maturizării iubirii părinţilor şi al bunei educaţii a copiilor, al sănătăţii spirituale şi al prosperităţii materiale, familia umană naturală nu poate fi înlocuită cu niciun substitut sau model artificial. Totodată, familia nu poate fi redusă doar la aspectele ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau economic, deoarece ea este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcende. Pentru tradiţia creştină şi pentru toate religiile monoteiste, familia este o realitate sacră, o împlinire a fiinţei umane în starea de comuniune de iubire generoasă, având vocaţia sfântă de a fi conlucrare vie a omului cu Dumnezeu-Creatorul vieţii naturale terestre, pentru a dobândi viaţa eternă, cerească, în iubirea eternă a lui Dumnezeu.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române