AMINTIRI CU SFINȚII

Sabina Wurmbrand, din cartea Noblețea suferinței

O deţinută germană, femeie între doua vârste, care – după cum se vedea – trebuie să fi avut altădată o faţă plăcută, cânta acum pe platformă cu gesturi patetice, şi vocea ei suna mai degrabă cu un croncănit. Ofiţerii aşezaţi în rândurile din faţă, izbucneau în hohote de râs. Căci ce putea fii mai ridicol decât o „fraulein” trecută, care se făcea acum de râs în public? Obrazul ei era brăzdat de lacrimi… Apoi veni la rând o tânără care citi câteva versuri, exprimând recunoştinţa pentru sovieticii care ne-au eliberat ţara de nazişti… Versurile serbede au fost ovaţionate lung şi zgomotos de toţi cei prezenţi, tonul fiind dat de şeful barăcii. Oricine ar fi arătat lipsă de entuziasm, se putea aştepta la sancţiuni mai târziu, căci informatorii pândeau cu atenţie expresia feţei şi reacţia „elementelor antisociale”. Nu le puteam osândi în mintea mea pe cele care participau la aceste glume de prost gust, deoarece suferinţa prelungită le frânsese orice rezistenţă. Ceea ce unele dintre noi percepeam ca o batjocură, pentru altele era un ceas simplu de uitare. Toţi făceau asta acum. Până şi anumiţi poeţi creştini scriau acum versuri prin care proslăveau comunismul, deşi unii dintre ei erau închişi în temniţe sau la Canal, la munca forţată. Numai puţini au putut rezista, dar nici ei nu rămâneau până la urmă neafectaţi de otrava îndoctrinărilor, care îi influenţa pe mulţi chiar împotriva voinței lor.

Eu însă nu puteam aplauda cu aceste ocazii. Unele vecine mă sfătuiau: „De ce nu te faci şi tu că aplauzi, doar aşa, de formă, ca să nu te alegi din nou cu o bătaie?”  Dar nu puteam s-o fac atunci când auzeam cum este călcat în picioare Numele lui Dumnezeu şi al patriei, precum şi tot ce era sacru… îmi alegeam întotdeauna un locşor în fundul sălii şi mă amestecam cu celelalte ca să nu fiu observată. Dar odată am fost zărită de o informatoare. În acea seară am fost adusă în faţa comandantei lagărului de femei.

„Wrumbrand!  tună ea. Mi s-a adus informaţia că nu ai aplaudat nici la lecţia de după masă şi nici la spectacol. Întreaga dumitale purtare te trădează, dovedindu-te ca o contrarevoluţionară incorigibilă”. Apoi, adăugă, lingându-şi buzele: „Am fost prea buni cu dumneata. De-acum înainte îţi vom aplica şi alte metode”.

În acea noapte nu am fost lăsată să mă întorc la baraca mea.

…………………………………………

Câte ore mă vor ţine oare în locul acesta? Această carceră e drumul cel mai sigur spre nebunie. Întâlnisem pe unii care trecuseră pe aici şi au ieşit după ce  şi-au pierdut minţile, pentru că au fost biruiţi de ororile ei, care continuau să le obsedeze memoria chiar şi după eliberarea lor. Mi-am amintit de călugării de pe Muntele Athos, care obişnuiesc să repete cu fiecare bătaie a inimii, cuvintele numite de ei rugăciunea inimii: „Doamne Isuse, Fiul lui Dumnezeu, îndură-Te de mine”. Apoi am încercat să-mi reamintesc tainele numerice ale Bibliei. Atât în ebraică cât şi în greaca veche nu există cifre şi în locul lor se folosesc literele alfabetului, fiecare literă având o valoare simbolică: UNU – Dumnezeu, DOI – cele două table ale Legii, TREI – Sfânta Treime, PATRU – cei 4 evanghelişti, CINCI – cele cinci cărţi ale lui Moise, ŞASE – numărul fiarei din Apocalipsă e de trei ori şase, ŞAPTE – numărul sacru. În tot acest timp se auzea de undeva apa picurând, pic, pic, pic... Până am ajuns la numărul 15. Uitasem totul şi am început să număr de la început… După un timp cuvintele mi-au devenit nearticulate şi nu mai ştiam ce rostesc. Se părea că gândul şi mintea mea trecuseră la o stare de odihnă. Nu mai aveam controlul asupra lor. Dar în subconştient, spiritul meu continua să se roage. Cred azi că aceasta e cheia de a supravieţui în închisoare. Mulţi dintre noi, în mijlocul mizeriei în care trăiam, ne-am fi dorit o amnezie, măcar una temporară, pentru a nu mai fi conştienţi de ororile din jur. Când doream să scăpăm de acele gânduri disperate, ele continuau să ne urmărească, obsedându-ne cu temeri şi spaime care ar fi putut cu uşurinţă să ne arunce în negura nebuniei. Şi atunci, aşa cum o mână sau un picior scrântit sunt puse în ghips, la odihnă, tot astfel o minte bolnavă şi împovărată de regrete are trebuinţă de odihnă pentru a rămâne sănătoasă.

CURIOZITATEA

Dina, fata pe care o născuse lui Iacob Lea, a ieșit să vadă pe fetele țării.

Geneza 34:1

Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor…

Geneza 34: 2

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Richard Wurmbrand

Sabina m-a însoțit din ce în ce mai des la biserică. Totuși, încă mai tânjea după distracții. Într-o seară ne-am dus la un chef. Aerul era plin de fum. Perechile dansau și se drăgosteau în văzul lumii. Deodată soția mea s-a simțit dezgustată de toate și a zis: „Hai să plecăm! Imediat!” Am spus: ,,De ce să plecăm? De-abia am venit!” Am rămas până la miezul nopții. Din nou mi-a cerut să plecăm acasă și din nou am refuzat. La fel și la unu și la două noaptea. Numai când am văzut că era total scârbită de toate acestea, am fost de acord să plecăm. Am ieșit afară. Sabina a zis: „Richard, mă duc chiar acum la păstor acasă să-i cer să mă boteze. Va fi ca și cum aș face baie după toată murdăria asta!” Am râs și am spus: „Ai așteptat atâta timp, poți să mai aștepți și până mâine dimineață. Lasă-l pe bietul om să doarmă.”

Dina era fata lui Iacob și a Leei. Copilă curată și nevinovată, din poporul ales al Domnului. Într-o zi a vrut să meargă puțin mai departe de casă, să cunoască fetele din afară. Dar iată că dorința Dinei de a le vedea pe fetele țării nu a fost bună… Oare nu erau destule fete în tabăra lor?! Erau și băieți chipeși și voinici în poporul lui Israel. Totuși, ea a fost curioasă să vadă fetele țării. Dar iată că și ea a fost văzută și nu numai de fete ci… Sihem a văzut-o… a pus mâna pe ea, și…

 Așa a fost în vechime și așa este și acum. Fetelor, tinerelor, aveți grijă pe cine vreți să vedeți în țară, în lume. Nu sunt oare destule fete în Biserică? Sau băieți? Apoi când ieșiți să vedeți, bineînțeles că doriți să fiți văzute. Atenție cum vă îmbrăcați. Dina a fost văzută de Sihem; între fetele țării sunt și băieții țării care vă așteaptă.

Dragi părinți, dacă Dumnezeu a spus: „Du-te la Betel și fă acolo un altar al familiei, nu vă opriți în fața cetății Sihem. Prieteniile rele strică obiceiurile bune.”

 ———————————————————-

Amintiri…

 Îmi aduc aminte, cu ceva ani în urmă conduceam un taxi în Perth, în schimbul de noapte. Într-o seară, pe la ora zece, am luat trei fete. Părinții lor le-au adus până la mașină, le-au urat… să fie cuminți și, „La Post office, șofer!” Asta nu are nimic comun cu Poșta, este un club de noapte din Northbridge. Mi-a fost milă de ele, (mi-a fost milă și de părinți). Una din fete îmi spune: „Taxi, nu-i așa că ne faci o reducere la preț?” Eu răspund fără să gândesc: „Doar dacă-mi cântați un cântec.” „Îți cântăm.” Și au început să cânte, ce credeți? Amazing grace – Mărețul har m-a mântuit, pe mine din păcat… Și iar mi-a venit să plâng de mila lor. Păreau ca un cor cântând în Biserică. „Unde ați învățat acest cântec?” Răspunsul: „La școala duminicală.”

 Am ajuns la Post office, am parcat; hărmălaie mare. M-am uitat la ele. Frumoase ca fetele noastre din Biserică. Înainte să coboare le-am spus: „Mai stați un minut, să mă rog pentru voi.” Le-am încredințat în mâna Domnului care, doar El, putea să le păzească în acel loc unde domnește diavolul. Am chemat sângele Domnului peste ele și… au dispărut în mulțimea pestriță și „fericită”.

 Dragi părinți, acestea sunt fetele noastre, fetele Bisericii, care au trecut strada din curiozitate să vadă fetele țării, fetele nopții, fetele străzii. Părinții lor le-au adus de mână până la taxi și le-au sărutat urându-le… „Să fiți cuminți…”

Cât de cuminți?! Cât au fost și ei, cât am fost și noi…

Constantin Oprănescu

ÎNVIEREA ȘI VIAȚA

Păstor Daniel Petru Nicolici

„…dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Această poruncă dată omului în Grădina Edenului a auzit-o și diavolul, care imediat și-a făcut un scop: „să mănânci și vei muri, nu datorită mie, ci datorită lui Dumnezeu.” Băgați de seamă – datorită lui Dumnezeu! Domnul Isus aduce altceva, El declară:

„Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.”

Acesta este reversul din Eden: reabilitarea prin puterea aceluiași Dumnezeu.

Diavolul din nou aude și își zice: „am și aici o lucrare.” Dacă în Geneza, scopul celui rău a fost să-l facă pe om să mănânce, acum scopul lui este să-l facă să nu creadă. Lupta lui este ca, dacă este cu putință, să-i îndepărteze de credință pe cei aleși, nu pe cei din afară. Să-mi fie cu iertare, dar văd că uneori cei din afară, dacă intră, sunt mai atenți decât noi. Diavolul își dă silința să facă neamurile și popoarele să nu creadă căci „cine crede, chiar dacă ar muri, va trăi.” Aici este bătălia învierii. Credința este punctul principal, mecanismul  purtător spre punctul final: VIAȚA.

CREATORUL ȘI IDOLII

Dragii mei, în drum spre Biserică, în mașină, am vorbit cu Michael, băiatul meu, despre imaginea lumii, despre legătura dintre creație și Creator. Am spus că noi trăim în creația lui Dumnezeu, care este singurul Creator. Imperfect noi spunem că am creat ceva. Noi nu am creat nimic. Am descoperit, am inventat niște lucruri în măsura în care Dumnezeu ne-a îngăduit să vedem legile scrise de El în creație. Mergem pe o autostradă bună și frumoasă pentru că am descoperit în legile lui Dumnezeu din creație posibilitatea să inventăm, nu să creăm, asfaltul, mașini și așa mai departe.

Este adevărat că, intrând în legile creației, în măsura în care Dumnezeu a pus limitele, descoperirile oamenilor avansează mult. Dar totul este parte din creație. Îmi trebuie puțină matematică, puțină fizică, chimie, le înțeleg, și… ce dacă le înțeleg?! Stăm în limitele pe care Creatorul ni le-a pus.

Diavolul are alt scop cu noi. Vrea să ne facă să credem că ajungem dumnezei. Mai ales că acum știința poate să transfere, să repare trupuri, să transplanteze organe de la un om la altul, într-un fel, să ne repare. Și ce mare realizare că ne repară, dacă tot trebuie să murim.

În dimensiunea spirituală, noi, umanitatea, noi cei din creație, de sub soare, mai că am „tolera” ideea divinității. Eugen Ionescu, ilustru om de arte, spune: „Călătoresc în istorie și nicăieri nu găsesc un om care să nu aibă gândul la divinitate.”

Proorocul Isaia este mai înainte de Ionescu și mai ilustru decât el. Iată cum îl prezintă el pe omul care acceptă divinitatea:

„Copacii aceștia slujesc omului pentru ars, el îi ia și se încălzește cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, și tot din ei face și un dumnezeu căruia i se închină, își face din ei un idol și îngenunchează înaintea lui!”

Și oamenii au adus jertfe acestui dumnezeu de lemn, cu timpul au adus chiar jertfe umane unui idol făcut de mâna lor. Absurd! Am accepta repede, noi, creația, noțiunea de dumnezeu creat de noi.

Eu nu am pretenția să fi înțeles total planul lui Dumnezeu. Dar totuși, iată că Dumnezeu, la împlinirea veacurilor, a intrat în creație. A luat chip de om, ca al nostru, S-a făcut ca noi. S-a smerit, S-a dus la moarte și încă moarte de cruce. Dar a biruit moartea – El este învierea și viața.

Dragii mei, conceptele acestea biblice nu trebuie doar vorbite în Biserică, iar când am plecat de aici să facem ce vrem – „la corturile tale Israele!” Aceste învățături Domnul vrea să le imprime în mintea noastră, a tuturor, celor din vremea umblării Lui pe Pământ cât și a celor din zilele noastre. Trebuie să lăsăm Cuvântul Domnului să pătrundă în noi. Doar venirea la Biserică nu ne mântuie. Este un obicei bun, ne dă șansa să intre în noi Cuvântul lui Isus, care este Capul Bisericii.

Ceea ce am spus până acum este doar o introducere; vom continua să vorbim despre aceste învățături. Harul și pacea Domnului să fie cu noi toți.

MINCIUNILE DIAVOLULUI

Biserica din Endeavour Hills a avut un oaspete drag pe perioada Paștelui. Păstorul american, Jerry Haas a ținut câteva seri de evanghelizare, la invitația păstorului Teofil Ciortuz. Păstorul Jerry are o mărturie foarte puternică despre felul minunat în care Dumnezeu i-a salvat viața.

Fiind antrenor de fotbal american, avea o condiție fizică foarte robustă până în ziua când a fost depistat la analizele medicale ca având o tumoare pe creier.

 MĂRTURIE

„L-am primit pe Domnul la vârsta de 12 ani”, și-a început mărturia fratele Jerry. „Un prieten al meu a murit în urma unui accident de motocicletă, era și el un copil, jucam fotbal împreună. Atunci am început să mă gândesc: ‚,ce este după moarte?!” Era un antrenor care organiza tabere creștine. Acolo am auzit că ‚,dacă mărturisești pe Isus ca Domn și dacă crezi că Dumnezeu L-a înviat din morți, ești mântuit”. Am memorat acest verset, am crezut, m-am rugat lui Dumnezeu și am devenit alt om.” Viața l-a trecut prin multe peripeții. De la vârsta de 17 ani până la vârsta de 34, a uitat de Dumnezeu, ocupându-se de studii, afaceri, căsătorie, familie, sport. Prin călăuzire dumnezeiască a revenit în Biserică, s-a implicat în lucrarea de misiune, lucru care l-a dus în locuri unde nu se aștepta, chiar și în România, în 1999, și în Irak.

Dar, la scurt timp, viața a avut altă surpriză. Fiind diagnosticat cu tumoare pe creier, a intrat în sala de operație cu credința că Dumnezeu îi va salva viața. Păstorul Jerry a continuat: „Era prima dată când aveam zero control asupra ființei mele. Nu mă puteam opera singur. M-am încrezut total în Domnul, care a dovedit din nou că este singurul demn de încredere. M-am încrezut în El și în

Cuvântul lui și iată-mă azi aici, înaintea dumneavoastră. Ce caut eu la amvon?! Eu sunt antrenor de fotbal american… Ce caut aici? Am venit să vă mărturisesc despre încrederea în Dumnezeu. Sunt diferite nivele de încredere, până nu treci prin dificultăți nu crezi perfect. Nimic nu este adevărat decât Cuvântul lui Dumnezeu.”

Predica păstorului Jerry Haas din 12 Aprilie 2015, la Prima Biserică Baptistă Română din Australia

MINCIUNILE DIAVOLULUI

 „…El, (diavolul), de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Oridecâteori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.” (Ioan 8:44b)

Dragii mei, aș vrea să vorbesc în această seară tinerilor, dar și cei în vârstă să asculte.

Diavolul este mincinos. Nicio îndoială în privința aceasta. Așa spune Isus. Satan vrea să te distrugă. Cum? Cu minciuni comune, simple.  Una din minciunile lui este aceasta:

Toți fac așa.

Și noi credem că și noi trebuie să ne asemănăm cu lumea. Așa fac toți…  Si încetul cu încetul, lucruri din Biserică ies afară și sunt acceptate lucrurile din lume, încetul cu încetul. De exemplu, homosexualitatea era ceva care se făcea în ascuns, apoi au pus în filme o aluzie, o imagine, apoi au făcut un film despre asta;  apoi au intrat în Biserici, chiar la amvoane, apoi au intrat căsătoriile între aceleași sexe, dar știi ceva…?! Ce mare problemă?! Așa fac toți! Nu, nu așa fac toți, doar o parte anumită dintre oameni, nu toți, asta este minciuna diavolului. Și, în primul rând, este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Drogurile, alcoolul… ehei, toți le folosesc, marijuana este chiar  legală în unele locuri. Pas cu pas, Diavolul atacă pe oameni – pastile, cocaină, heroină, alcool,  …și ce dacă, toți fac așa. Violuri, divorțuri, …nu este mare lucru, toți fac așa. Nu mai este rușine în divorț. Nu mai este valoare în căsătorie, …și ce? Toți fac așa în lume și în biserică. Felul în care te îmbraci, copii sau adulți, tatuaje, …toți au, ce contează?! Lumea zice: ,,ESTE OK”. Dar ce zice Biblia: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care l-ați primit de la Dumnezeu? Si că voi nu mai sunteți ai voștri?”

Altă minciună a diavolului este aceasta:

Nu o să te afecteze cu nimic.

Alcoolul este bun, nu-ți face niciun rău, nu te afectează cu nimic.  Un prieten al meu a fost cu familia la o petrecere, au băut și s-au distrat cu toții, apoi s-au urcat în mașină. Nu-i nicio problemă, alcoolul este bun, face spumă în pahare, nu mă afectează cu nimic –  doar un accident, soția și fiica au murit… niciun rău nu vine de la alcool… Nu o să te afecteze. Hai, trage un fum, ia un pahar, nu face niciun rău. Atenție la boli sexuale. Nu vrem să vorbim despre aceste lucruri?! De ce nu? Poate cineva tocmai a scăpat de ele. Fete gravide, fete singure, fără soț. Ce contează – toate fac așa, nu este nimic rău în asta…. Tinere, ferește-te „de străina care întrebuințează vorbe ademenitoare… căci casa ei pogoară la moarte…” (Proverbe 2:16, 18). Fetelor, vă spune un băiat că sunteți așa de frumoase?  Dacă vă interesează mai mult ce vă spune lumea decât ce spune Dumnezeu, atunci sunteți victimele minciunii diavolului.

16 000 șoferi morți într-un an, în America, datorită alcoolului – nu te afectează cu nimic, alcoolul nu face niciun rău. Este în regulă.

5000 de sinucigași într-un an, datorită influenței muzicii demonice pe care o ascultă – nu-i nimic, nu te afectează cu nimic, ascultă această muzică… Acestea sunt minciunile diavolului. Dar Biblia spune că ceea ce semeni, aceea culegi. Primești  gunoaie în mintea ta, asta vei culege. Când Cuvântul Sfânt intră în inima noastră, din ea vor ieși râuri de apă vie.

Altă minciună a diavolului este aceasta:

Nimeni nu va afla.

Atenție cum folosiți Internetul, iPads, tablete, iphones, televiziunea, atenție la ce priviți și ce ascultați. Credeți că nimeni nu va afla. Dar Dumnezeu va aduce la lumină totul, poate nu azi, poate nu mâine, dar într-o zi când nu te aștepți, totul va ieși la lumină. „Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse” (psalmul 90:8).

Atenție la pornografie… Dumnezeu vede și știe.

Altă minciună:

Ai timp destul.

Întârzi să răspunzi chemării lui Isus, amâni… Mai am timp, sunt prea tânăr, să mai umblu, să mai trăiesc viața, apoi văd eu; am timp destul… Tu nu ai nici cea mai mică idee dacă mai ai vreo singură șansă sau nu. „Țarina unui om rodise mult. ‚Iată ce voi face: voi zidi alte grânare, acolo voi strânge toate bunătățile mele și voi zice sufletului meu: odihnește, mănâncă, bea și veselește-te! Dar Dumnezeu i-a zis:  Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul.”(Luca12:16-20). Nu, nu,  am altceva de făcut, și apoi mă pocăiesc. Tineri, voi credeți că sunteți nemuritori. Nu sunteți, iar  iadul este un loc fără întoarcere, fără șansă; Nu asculta pe Satan, mincinosul care îți spune: „Ai timp, nu te grăbi.”

Și mai spune diavolul altă minciună:

Sunt multe căi spre cer.

Nu, nu sunt, spune Biblia. „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4:12).

Religiile, o altă minciună a diavolului de care să vă feriți. Religiile tradiționale se bazează mai mult pe faptele bune decât pe jertfa Domnului Isus. Mormonii, Martorii lui Jehova, Islamul, Budismul, Hinduismul, toate acestea sunt minciuni ale diavolului. Toți fondatorii lor sunt morți. Isus a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Isus este viu. Credeți asta? El a dovedit că este Dumnezeu prin aceea că Și-a dat viața pentru noi, pentru păcatele noastre, dar apoi Hristos a înviat.

Și încă una:

Diavolul îți șoptește în ureche: Sunt destui evangheliști, păstori, diaconi, nu eu. Altcineva să vestească Evanghelia. Dar cine o să spună surorii tale,  copiilor tăi? Avem un preț de plătit când Îl urmăm pe Isus Hristos, dar cel mai mare preț este cel plătit de Isus – sângele Lui. Nimic nu poate egala acest preț. Vedeți, diavolul vă minte să nu  vorbiți, să nu vă luptați pentru sufletele care trăiesc în întuneric. Nu asculta minciunile lui.  Dacă îți iubești familia, ai să  vorbești. Este un singur lucru pe care ei trebuie să-l audă: Numele lui Isus.

Cu patru ani în urmă, am fost înștiințat că unchiul Jack este bolnav, aproape de moarte. Locuia la 800 mile distanță. Într-o noapte, Dumnezeu mi-a spus: „Du-te și împărtășește Evanghelia cu el.” 800 de mile, perioada de Crăciun; i-am luat cu mine pe cei doi fii ai mei și am plecat la drum. Dacă eu nu o făceam, cine s-o facă? Am intrat la el și i-am zis: „Unchiule, te iubesc. Dar am călătorit toată distanța aceasta  și am venit la tine pentru un singur motiv. Să te întreb: Îl cunoști pe Isus? Ești mântuit?”  Lacrimi au început să-i curgă; răspunsul: „ Nu…”

Să nu tăceți, dacă nu vorbiți voi cine să vorbească?  Diavolul asta vrea, să tăcem. „Lasă, altul o să mărturisească…” Dar Isus pentru asta a venit, să îi salveze pe cei păcătoși. Noi trebuie să mărturisim Evanghelia. Mărturisește cu viața ta. Poate cineva să te recunoască? Viața ta trebuie să-L reflecte pe Isus. Nu suntem perfecți, dar suntem mântuiți prin Jertfa lui Isus. Să mergem și să spunem lumii că este iertare, este mântuire în Isus Hristos, că El ESTE VIU, Hristos a înviat!

Speranța/Traducere  liberă

SPERANȚA -IUNIE 2015

MINUTUL SPERANTEI CU PASTOR NATANAEL COSTEA

„Lăsați copilașii să vină la mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.” Luca18:16

Recent am fost gazdă la cinci copii sub șapte ani.  Observându-i, am învățat multe de la ei.  I-am văzut jucându-se și certându-se de la jucării.  M-am simțit nevoit să merg să fac dreptate, dar de cele mai multe ori, imediat după ce copilul nedreptățit mi-a spus durerea lui, l-am văzut că-i trece, și merge și se joacă din nou cu cel care l-a supărat.  Copiii știu să ierte și să nu țină necaz pe alți copii, sau pe părinți.  Este bine să învățăm de la ei, să iertam așa cum iartă ei.  Apostolul  Pavel ne indemnă ca la răutate să fim prunci – copii (adică la inimă), iar la gândire , la minte, să fim oameni mari. 

Verifică-ți inima și fii bun, iertător și îngăduitor.  Isus a spus că doar cei a căror inimă este asemenea copilașilor, vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.  Fii și tu ca un copilaș și vei fi moștenitor al cerului.