CRISTOS A INVIAT

0 comments Articole

Apr 02

 

Cânta o pasăre măiastră

Traian Dorz

Cânta o pasăre măiastră
De Golgota duios cânta,
De taina cerului albastră
De pacea și iertarea noastră.
Atât de limpede cânta,
Că doina dulce și măiastră
Din glasul ei mă fermeca.

Din calea mea pierdută-n lume
O clipă m-am oprit s-ascult.
Și nu mai știu ce-a fost anume
Părea că-s numai eu pe lume
Așa mă fermeca de mult,
Uitasem unde sunt și cum e
Și nu mă săturam s-ascult.

Duiosul vers pe nesimțite
Am început să-l cânt și eu.
Prin sfâșierile cumplite
Cu râu de lacrimi neoprite
În versuri eu m-am frânt mereu,
Cântarea Jertfei preaiubite
M-a întâlnit cu Dumnezeu !

Cu cântul pasării măiestre
Și astăzi întristarea-mi strâng
Când vântu-mi cântă la ferestre
Și-mi spune-a Golgotei poveste
În vers bucăți de suflet frâng.
Prin doina pasării măiestre
Mă rog adânc,
Și cânt,
Și plâng…

O, doina Golgotei… cum plânge
În tine cântecul preasfânt !
De-o dragoste scăldată-n sânge,
Din sânul cel străpuns ce strânge
Iertat, norodul Său cel sfânt !
Te cânt cu cât mai mult voi plânge
Și plâng cu cât mai mult Te cânt.

 


CRISTOS A INVIATVLAHUTA

 

 

 

 

Alexandru Vlahuță

Au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet,
Și-un dușman au văzut în Fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvrătească,
Nu vrea pieirea nimănui.
Desculț, pe jos, colindă lumea
Și mulți hulesc în urma Lui.

Și mulți cu pietre Îl alungă
Și râd de el ca de-un smintit.
Isus zâmbește tuturora,
Atotputernic și smerit!

El orbilor le dă lumină,
Și muților le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întărește,
Pe morți îi scoală din mormânt.

Și tuturor, deopotrivă
Împarte darul Lui ceresc,
Și celor care cred într-Însul,
Și celor ce-L batjocoresc.

Urască-L cei fără de lege,
Ce-I pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Și înfrățirea tuturor.

Din toată lumea, asupriții
În jurul Lui s-au grămădit,
Și-n vijeliile de patimi
La glasul Lui au amuțit:

„Fiți blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubiți pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmășie se pornesc”…

Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste-ai adus!
Și oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari Te-au pus.

Au râs și Te-au scuipat în față,
Din spini cunună Ți-au făcut,
Și în deșarta lor trufie
Stăpâni deasupra-Ți s-au crezut…

Aduceți piatra cea mai mare
Mormântul să-I acoperiți,
Chemați sutașii cei mai ageri,
Și străji de noapte rânduiți…

S-au veselit necredincioșii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar.

Și valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți, ce-ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculați… Cristos a Înviat!

Leave a Reply