Cu pași mari spre decadență și dispariție de Ioan Iercan

Aug 25

Cu pași mari spre decadență și dispariție

Istoria demonstrează că, întotdeauna când au ajuns la un anumit grad de îmbuibare, societățile au decăzut și au dispărut de pe harta lumii. Îmbuibarea, traiul bun au drept consecință o delăsare și duc la o tocire a simțului realității, iar când ești pe lângă realitate ai surprize neplăcute.

Acest fenomen se întâmplă astăzi cu Occidentul. Țările puternice ale apusului au ajuns la un grad de prosperitate nemaiîntâlnit în istorie. Prin muncă, inteligență, prin disciplină, dar și prin exploatarea altor popoare. Toată lumea știe câte averi s-au adus în Occidentul european din colonii, printre averi numărându-se și sclavii care au preluat munca de jos din țările occidentale. Treptat, spiritul muncii s-a tocit, delăsarea a crescut și principiile morale, dar nu numai, au fost aruncate la lada de gunoi a istoriei. Occidentul își mută fabricile, deci și munca, spre est, unde salariile sunt mult mai mici și câștigurile uriașe intră în

buzunarele Occidentului.

Și ce să facă Occidentul cu aceste câștiguri uriașe? Caută tot felul de distracții cu care să-și omoare timpul. Capitalismul a adus progres în omenire, dar este perimat și trebuie găsită o altă cale pentru ca lumea să nu sucombe iremediabil. Nu se găsește un alt mod de conviețuire umană pentru că cei care au banii lumii sunt mulțumiți cu ceea ce există astăzi în lume.

Numai că, nu doar Occidentul trebuie să trăiască în huzur, s-au gândit popoarele din est. Nu numai Occidentul trebuie să hotărască soarta lumii, s-au gândit liderii musulmani. Și atunci s-a început exodul dinspre est spre vest. Popoarele Orientului Apropiat sau mai îndepărtat, presate nu doar de războaie, ci și de sărăcie și de dorința de a trăi mai bine au fost atrase de mirajul Occidentului. Și a început migrația dinspre est spre vest sau dinspre sud spre nord, cum s-a mai întâmplat în istorie. Atunci era vizat în special Imperiul Roman, iar astăzi e vizată Uniunea Europeană. Acum și aici nu pot să epuizez cauzele care duc la această migrație. Dar printre cauze se numără și impulsul dat de liderii musulmani care vor să impună islamul în lume.

Ce face Europa în acest timp și mă refer în speță la Uniunea Europeană? Nimic, sau aproape nimic. Energia Europei s-a consumat în mileniile în care continentul s-a zbătut și a muncit pentru a ajunge la gradul actual de prosperitate și civilizație. Și mă gândesc la acea parte a Europei numită Occident. Americanii, care intră tot la capitolul Occident, au noroc că între Europa și America există un ocean care îi apără deocamdată de invazia care a lovit Europa. Și mai au norocul câte unui Trump care a înțeles pericolul și ia măsuri în consecință.

În Europa nu există un Donald Trump. Noi o avem pe iresponsabila Angela Merkel, care și astăzi zice că ea crede că a făcut bine că i-a invitat pe musulmani să vină în Germania și Europa. Nenorocita asta de femeie fără minte și fără viziune asupra istoriei a crezut că musulmanii vor veni și vor munci pe rupte în Germania, iar nemțișorii ei dragi vor avea timp să taie frunze la câini. Eroare fatală! Imigranții nu vin să muncească în Europa, ei vin să trăiască mai bine, dar fără să muncească, iar statele Europei trebuie să-i primească cu brațele deschise și să le asigure un trai decent.

Despre morala Europei și, în general, a întregului Occident ce se mai poate spune? Homosexualii, transsexualii, lesbienele și alte specimene umane declasate au împânzit Europa și devin tot mai agresivi. Liderii, de oriunde ar fi ei, n-au curajul să se împotrivească pentru că aceștia votează și ei. Îți vinzi conștiința pentru două sau trei voturi! Dacă mai ai conștiință. Morala creștină, cea care a fundamentat și a civilizat Europa, este pe cale de dispariție, iar cultura s-a subțiat în asemenea măsură încât a ajuns o necunoscută pentru generațiile mai tinere. Valorile promovate de istorie dispar și în locul lor apar nonvalorile, promovate prin toate mijloacele tehnicii moderne. Educația este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, ceea ce duce la derapaje tot mai mari în societate. Toate acestea și multe altele, trebuie trecute la capitolul decadență. Iar decadența întotdeauna a dus la dispariția societăților care au promovat-o.

Europa este în această ipostază. Nu văd ce ar mai putea schimba destinul Europei. În fond, nu văd ce ar mai putea schimba destinul lumii.

 

 

Leave a Reply