EU STIU.

„…până la bătrâneța voastră Eu voi fi același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau sa vă mai port, să vă sprijinesc și să vă mântuiesc.”

 Duminica trecută, 23 noiembrie, am avut privilegiul de a mă bucura cu credincioșii din Biserica Maranata. Nu a fost o duminica cu nimic mai deosebită de altele, doar mesajul adus de Păstorul Cornel Ghiță a fost ca o rază a răsăritului strălucind peste apus, ca o boare primăvăratică adiind peste zăpada căruntă a iernii. Iată cum a fost:

 După citirea textului de mai sus, și invocarea Numelui Domnului peste Adunare, Păstorul a prezentat credincioșia lui Dumnezeu așa cum reiese din natură – o zi urmează alteia și un anotimp face loc altuia; și apoi, Credincioșia lui Dumnezeu desprinsă din Scriptură, chiar din versetul citat: „v-am purtat și tot vreau să vă mai port…” Mesajul a avut în atenție vârstnicii Biserici.

 Bătrânețea are privilegiile ei. Prin ani de experiență trăită cu Dumnezeu, un bătrân, o bătrână își consolidează caracterul sfânt. Sunt multe amintiri sub frunțile ridate, multe succese și multe eșecuri, multe bucurii și multe dureri, multe victorii împotriva ispitelor și multe căderi, boli și însănătoșiri, mulți ani scurși în unda vremii – mai mulți în urmă decât înainte.

 La bătrânețe omul nu se mai gândește la afaceri, la lucrurile de pe pământ ci la Împărăția lui Dumnezeu, toamna este pe sfârșite, vine iarna… El va spune: „moartea nu mă înspăimântă, mi-e dor de cer, mă așteaptă Raiul!” Experiența părtășiei cu Domnul este scumpă; dorința este de a sfârși cu bine ceea ce am început.

 Totuși, nu este pensionare în slujba Domnului. Și cum ar putea să fie?! Ce să facem cu atâta experiență căpătată de-a lungul vieți? La bătrânețe putem pe bună dreptate să mărturisim:”Am fost tânăr și am îmbătrânit dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit”. Un bătrân poate mângâia în multe feluri un suflet trist: cuiva i-a murit cineva în familie, – Am fost și eu acolo, eu știu prin ce treci, dar știu că Domnul te va ajuta așa cum m-a ajutat și pe mine. Poate cineva are cancer –  Eu știu, și eu fac chimioterapie, dar mă încred în Domnul care ne-a purtat și vrea să ne mai poarte, încrede-te și tu…

 Nu lăsați valorile să fie irosite, uitați-vă în jur – Este cineva care are nevoie de mângâiere? S-o fac azi, acum; mâine zăpada iernii poate mă va acoperi. Nu toți oamenii pot spune: „Eu știu prin ce treci, și eu am fost acolo dar Domnul Isus a fost cu mine.”

 Slujba de duminică s-a terminat cu rugăciuni ale copiilor mari și mici, pentru aceia care le-au dat viață și i-au adus la binecuvântare.Apoi, un bătrân sau o bătrână este o binecuvântare în orice Biserică. Ei pot atenționa în caz de pericol. Pot sta  fermi de partea adevărului ca oameni încercați, cu multă înțelepciune dobândită prin umblarea lor cu Dumnezeu. Stând fermi, cu ochii deschiși la principiile Sfintei Scripturi, neschimbători, ei sunt cei care croiesc cărările drepte întărind, mângâind și zidind Biserica Domnului.

 C. Oprănescu