PETRU POPOVICI – NAȘTEREA DIN NOU

PETRU POPOVICI –  NAȘTEREA DIN NOU

Între farisei era un om cu numele de Nicodim, un fruntaș al iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea…

Ttextul de mai sus îl prezintă pe Domnul Isus stând de vorbă cu unul din marii farisei ai vremii, Nicodim. Era ca și deputat în parlamentul sau sanhedrinul lui Israel.  Era fariseu și din cauza poziției sale nu a venit ziua, ci a venit noaptea. A stat de vorbă cu Domnul și cu vorbe măgulitoare I-a spus: „Știm că ești un om trimis de la Dumnezeu…” Și îmi place cum Domnul Isus îi retează toată lăudăroșenia lui și îi spune: „Adevărat, adevărat îți spun, că dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”.

Plecând de la aceste cuvinte, aș vrea să arăt că adevărații creștini sunt numai aceia care sunt născuți din nou. N-are importanță ce nume porți, ce religie, ci dacă ești sau nu născut din nou. Domnul spune că dacă cineva nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. Nu poate! Cei ce faceți parte dintr-o Biserică oarecare și nu aveți nașterea din nou, vă îndemn cu toată sinceritatea, nu țineți cont de ceea ce spune mama sau tata, sau vecinii, sau cutare sau cutare. Nu, asta te privește pe tine personal. Spun cu toată sinceritatea că dacă nu ai nașterea din nou, nu intri… Caută să o ai chiar astăzi.

Dar… „cum se poate naște un om bătrân?”

Aș vrea să arăt acum necesitatea Nașterii din nou și posibilitatea nașterii din nou. Fiecare are nevoie de aceasta, căci nu se poate să împlinești voia lui Dumnezeu fără nașterea din nou. În Ieremia 13:23 citim: „Poate un etiopian să-și schimbe pielea, sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul?”

Așa este, ca să faci voia lui Dumnezeu trebuie să fii născut din Dumnezeu. Prin nașterea firească, am moștenit de la părinți, așa cum spunea apostolul Petru, felul deșert de viețuire, înclinarea spre păcat. Nici cel mai frumos și drăguț copilaș pe care-l poartă mama lui în brațe, nu e sfânt al lui Dumnezeu, ci s-a născut cu firea păcătoasă; cum începe să crească, începe să săvârșească păcatul. De aceea, Dumnezeu promite că are să dea o inimă nouă omului: „Le voi da o altă inimă, și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, și le voi da o inimă de carne” Ezechiel 11:19.

Domnul îi spune lui Nicodim: „Nu te mira că ți-am spus că trebuie să vă nașteți din nou”. Fariseii trăiau o viață de ochii lumii, mult mai înaltă decât creștinii de astăzi, posteau, se rugau, (sunt creștini care nu s-au rugat niciodată). Fariseii aveau o religiozitate avansată, dar era ca un teatru. De aceea Domnul spune: „Trebuie să vă nașteți din nou!”

Să fiu mai pe înțeles:

Toți știm ce este un măr pădureț. Creșteau pe la marginea drumului, prin pădure, aveau și ghimpi. Așa, să zicem că l-ai luat să-l duci acasă. Poate că te gândești că, dacă l-ai sădit în grădină, o să-ți facă mere bune. Nu, vei constata că tot mere pădurețe va face. Poți să-i pui gunoi la rădăcină, tot degeaba. Firea lui este de măr pădureț. Poți să iei ciomagul sau parul, să-l bați, să-l zdrobești, tot mere pădurețe face. Nu poate altfel, există o lege a lui în toate fibrele lui să aducă mere pădurețe. Tot așa, omul păcătos nu poate să facă voia lui Dumnezeu. Nu poate. De aceea Domnul spune ca păcătosul trebuie să se nască din nou.

Nicodim n-a priceput. Domnul îi spune că trebuie să se nască din apă și din Duh.

Mărul pădureț poate produce mere bune dacă este altoit. Tatăl meu mi-a arătat, când eram mic, cum se altoiește un pom. A luat un briceag și a făcut o crestătură în coaja pădurețului, și a luat un mugur de la un măr bun, l-a pus acolo, apoi l-a înfășurat bine cu ață. După câteva săptămâni mugurul a crescut. Apoi s-a petrecut ceva măreț, părul pădureț a făcut pere bune. Acum, pomul era bun și nu mai putea da roade pădurețe. Avea o lege nouă pusă în el.

În Romani 8:2 citim: „În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții”.  Dumnezeu pune în adevăratul creștin o lege nouă. Legea de pe Sinai este legea veche care cerea să împlinim voia lui Dumnezeu. Era cerință, dar nu era putere. Legea nouă vine din lăuntrul nostru, pentru că acolo a pus-o Dumnezeu. De acolo vine cerință și putere. Pentru cel născut din nou, a trăi voia lui Dumnezeu este o desfătare. Ca să fiu mai înțeles: Dumnezeu a pus în noi foamea. Trebuie să ți se poruncească să mănânci? Nu, e o cerință lăuntrică și o putință să mănânci. La fel este cu nașterea din nou. Dumnezeu a pus în noi dorință și putere ca să împlinim voia lui Dumnezeu.

Domnul Isus mai vorbea aici de Apă și Duh. Când Domnul Isus vorbește, în capitolul următor, despre apa vieții, femeii samaritene, nu vorbește de apa din fântână, ci despre apa Cuvântului Sfânt, care astâmpără setea lăuntrică. Apa n-are putința să facă nașterea din nou. Ceea ce face nașterea din nou este Cuvântul Sfânt și Duhul Sfânt.

Nu vreau să spun nimic de la mine, ci din Cuvântul Sfânt: „Ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac” 1 Petru 1:23.

Cuvântul Sfânt își face lucrarea la inima păcătosului, și Duhul Sfânt, ca un reflector, întâi îi arată că e vinovat în fața lui Dumnezeu. Și atunci, păcătosul se apropie de Dumnezeu, își plânge păcatul, își cere iertare. Atunci, viața păcătoasă o predă Domnului, că noi nu avem nimic bun să-I dăm. „Ia-mi inima mea, o Doamne”; și Domnul ia o așa inimă și o schimbă.

Există posibilitatea aceasta de schimbare prin Cuvânt și Duhul Sfânt.

Eu nu vă pot da nicio altă cale, căutați să găsiți Calea Evanghelică. Pe această Cale omul devine schimbat, firea rea si ticăloasă devine schimbată. Omul care a fost ca un leu, devine ca un miel. Am văzut această schimbare în multe suflete.

Avem un Dumnezeu minunat, de aceea spun, adevărații creștini care în ziua cea mare vor fi primiți în corturile veșnice, sunt oamenii care au acceptat ca Duhul Sfânt să lucreze în viața lor. Și-au predat viața în mâna Domnului. Când am un ceas care s-a stricat, nu mă duc cu el la fierar, mă duc la ceasornicar. Când inima s-a stricat, du-te cu ea la Domnul Isus, El poate să o schimbe.

Din copil al diavolului să devii copil al Domnului, ce glorios este lucrul acesta. Iată ce spune Cuvântul în Evanghelia după Ioan 1:11-13: „A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.

Dacă nu L-ai primit pe Domnul Isus ca Salvator al tău, spune-I așa, în tăcerea sufletului tău: „Doamne, vino și în inima mea, Doamne, mântuiește-mă”. Apoi să nu ții seamă de ce vor spune alții. Când Domnul Isus, după Înviere, a vorbit cu Petru la Marea Galileei, i-a spus multe, și Petru, a întrebat: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Era vorba de Ioan, cu care Petru era bun prieten și voia să știe ce va fi cu el. Domnul Isus îi răspunde: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!”

Ce-ți pasă ție? Dacă toți se vor lepăda, vor fugi, tu urmează-L pe Cristos. Dacă se va ajunge la așa vreme încât urmașii lui Cristos să treacă prin foc și prin apă, ce-ți pasă ție? Tu urmează-L pe Cristos.

Ne așteaptă gloria, ne așteaptă cununa.

Doamne, ajută-ne să Te urmăm până la capăt.