SARBATOAREA NASTERII DOMNULUI

Sărbătoarea nașterii Domnului

 

Sărbătoarea nașterii Domnului Isus a fost aleasă de Biserica creștină din secolul al treilea peste o sărbătoare păgână romană, Saturnaliile. Nu voi intra in detaliile sărbătorii păgâne romane Saturnaliile din 25 decembrie; aduc doar mențiunea că centrul acestei sărbători gravita în jurul celebrării nașterii multor zei ai timpului cât și că manifestarea socială a sărbătorii atingea conotații de desfrâu public cu orgii și chiar sacrificii umane sub formă de spectacol.

Una din intențiile conducătorilor bisericii creștine începând cu secolul 3 sau chiar mai devreme a fost să elimine, prin substituție actele sociale de păgânism.

Papa Grigore cel Mare, într-o scrisoare din anul 601 adresată unui misionar în insulele britanice, recomandă păstrarea templelor păgâne și prefacerea lor în biserici, precum și transformarea festivalurilor antice în sărbători ale martirilor creștini.

Biblia nu arată data exactă a nașterii Domnului însă descrie evenimente social istorice, respectiv recensământul roman, moartea împăratului Irod etc.

Evanghelia după Luca 2:8 arată detaliile păstorilor „care stăteau afară în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor”. Acest tip de detalii conduc la concluzia tot mai mult acceptată că nașterea Domnului a fost între anii 7-5 Î.C., primăvara, în Betleemul din Iudeea și nu iarna în decembrie.

Acest scurt istoric propune să ne uităm la sărbătoarea nașterii Domnului prin mesajul Scripturii și nu prin intențiile oamenilor de adăugare sau modificare.

Statistica secolului 20 arată clar că sărbătoarea nașterii Domnului are conotații social laice cu alunecare mai mult spre aspectul familial, cel al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „daruri de la moș Crăciun”.

Certă este constatarea că după 2000 de ani „eliminarea prin substituție” nu este terminată, suprapunerile sacru și profan sunt în plină desfășurare.

Invitația mea pentru cititor este să privim la scena întrupării Fiului lui Dumnezeu așa cum o prezintă Scripturile.

 

Această privire sinceră poate fi începutul transformării personale, benefice spiritual și nu numai intelectual și informațional.
Domnul Isus întreabă între profan si sacru: „Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26).

Evanghelia după Ioan 1:14 ne comunică: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” Evanghelistul Ioan, ucenicul iubirii, cel din grupul intim al Domnului Isus își scrie evanghelia mult mai târziu decât cei 3 evangheliști sinoptici. Evenimentele din perspectiva apostolului Ioan primesc mai degrabă accentul sacru. Domnul Isus este prezentat ca ”Singurul născut din Tatăl”, părinții umani nu sunt amintiți aici din motive de accent transcendent al umanității.

Apostolul Pavel scrie în Epistola către Filipeni 2:6-7 : „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor”. El, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, a hotărât să se „dezbrace”, să i-a „un chip de rob”, să se facă „asemenea oamenilor”.

Apostolul Ioan, în Evanghelie, la cap 10:17-18 subliniază din nou acest adevăr spus de Domnul Isus: „Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși să o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu, de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu”. Nimeni nu și-a hotărât ziua de naștere, nimeni nu a ales părinții sau locul nașterii în afară de Domnul Isus . Apostolul Pavel în Coloseni 1:17 ne spune: ”El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El”.

Am plecat de la provocarea din Ioan 1:14 – a privi Slava Domnului Isus, atotputerea, atotînțelepciunea Sa. Scopul este să pătrundă în noi dumnezeirea Lui. Transformarea noastră în bine, în chipul Lui este numai atunci când în noi pătrunde El.

Tiparul acestei transformări pe care mai târziu o vom sublinia prin ceea ce Scriptura o numește naștere din nou, nu este al nostru pentru că El a venit de la Tatăl aducând elementele Împărăției de sus.

Noi sărbătorim nașterea Domnului, iar Dumnezeu vrea să sărbătorească Nașterea din nou a noastră. La această sărbătoare se referea Domnul Isus în Evanghelia după Luca 15:7 „Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci  și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință”.

Tiparul intrării Domnului Isus în omul păcătos este prin naștere din nou și pocăința. Prea ades cheltuim timp și energie pentru alternative venite din domeniul profan.

Am citit articole de Crăciun cu intenții bune în care se provoacă simpatia, compasiunea, mila cititorului față de copilul născut în ieslea de la Betleem. Prea ades tablourile pictorilor descriu vulnerabilitatea și fragilitatea Domnului Isus. Vedem pe Domnul Isus stând afară și bătând la ușa închisă sau uneori cerșind o bucată din pâinea noastră. Este o parte a adevărului, însă cu părți rupte din întreg. Adversarul sufletelor noastre reușește să prezinte un adevăr distorsionat care devine o minciună.  Domnul Isus corectează acest tipar uman tocmai într-o situație când la fel se credea că Dumnezeu are nevoie de compasiunea noastră.

În Evanghelia după Luca 23:28 ne scrie: „Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine; ci plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri.”

Apostolul Ioan ne cheamă să ne uităm la gloria Domnului Isus. Trebuie să descoperim, uitându-ne atenți, că Domnul Isus decide, El este în control deasupra circumstanțelor în orice timp.

Tiparul privirii la gloria Domnului Isus ca „Singurul născut din Tatăl” apare și în Vechiul Testament.

Noi suntem chemați să privim cu fața descoperită la slava, gloria Domnului nu doar ca spectatori ci cu mult mai mult, ca participanți, ca cei care vom fi transformați din această experiență.

Transformarea aceasta este nașterea din nou în fața slavei Domnului și operată sau efectuată de Duhul Domnului. Acest lucru îl înțelegem din Epistola Apostolului Pavel către Corinteni:

„Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, Slava Domnului, și suntem schimbați în acelaș chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”(2Corinteni 3:18)

Apostolul Pavel preia ideea revelată de Duhul Domnului, cel ce a inspirat Scriptura, în Exodul 34:35 unde ni se spune: „Copiii lui Israel se uitau la fața lui Moise și vedeau că pielea feței lui strălucea; și Moise își punea iarăși marama pe față până ce intra ca să vorbească cu Domnul”.

Atunci când stăm în relație cu Domnul, tiparul relației aduce schimbări ale ființei umane care din treaptă în treaptă sau din stagiu în stagiu sau din slavă în slavă aduce „chipul Lui” înăuntru nostru.

Nașterea din nou și pocăința aduce chipul lui Hristos în fiecare dintre noi.

Domnul Isus îi spune lui Nicodim, un om religios: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”. (Ioan 3:3)

Nicodim ne reprezintă când dă expresie naturii noastre pline de sine, pline de tiparuri umane care ar accepta sugestii sau negocieri aduse în termenii noștri, începând de la relația discretă în funcție de avantajele sau dezavantajele social-religioase.

Prea ades oamenii ar alege relația cu Dumnezeu în termeni preconcepuți sau ajustați în funcție de particularitățile de existență individuală. Domnul Isus aduce tiparul Împărăției de Sus iar chemarea Lui mai răsună și astăzi : „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze”.

Plecarea sau călcarea pe urmele pașilor Domnului Isus ca viață zilnică, dovedește lepădarea de sine și nașterea din nou.

 

Cu ocazia sărbătorii nașterii Domnului vă dorim ca Domnul Isus să se nască în viața personală a fiecăruia. Pentru cei ce l-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor și Domn le dorim să continue să privească Slava Domnului care, prin lucrarea Duhului Sfânt, ne transformă din slavă în slavă în același chip, al Lui.

Domnul Isus ne spune în Evanghelia după Ioan 14:6 „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. La Domnul Isus vă chemăm și numai la El, la nașterea din nou care face sărbătoare în cer, la dreptul câștigat de întruparea Domnului Isus.

Dragi cititori vă salut cu „Sărbători fericite în familie și societate” deasemenea vă salut cu două pasaje biblice: „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți”. (Faptele Apostolilor 4:12).

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.

(Ioan 1:12, 13)

Păstor Daniel Peter Nicolici