…CIP… CIRIP…
Mar 10
…CIP… CIRIP…
Domnul le-a creat pe păsări
Fără grijă-n astă lume
Nici să sape, nici să are,
Nici recolte să adune.
Le-a lăsat să zboare-n voie
Între cer și-ntre pământ,
Să înalțe către slavă
Mulțumiri prin al lor cânt.
***
Două păsări, două vrăbii
Fără griji, fără nevoi
Ciripeau sub bolta largă –
Vrabia și-un vrăbioi.
În picaj perechea-ajunse
Pe un stâlp de telegraf.
El, pe ciocul ei, depuse
Un sărut autograf.
Și i-a zis: “Hei, vrăbiuță,
Nu e bine cum trăim.
Hai în zbor la primărie
Și să ne căsătorim.”
“Da”, răspunse vrăbiuța,
“Și-om avea o nuntă mare…!
Deci să alergăm să strângem
Toate cele necesare”.
***
Cu aceste planuri bune,
Despărțindu-se în pripă,
Ei s-au apucat s-adune
Tot ce cade… sub aripă.
Ciuguleau de dimineață
La o moară lângă sat
Apoi se opreau în lanul
Cu grâu bun de secerat.
Trilul lor din zorii zilei
S-a schimbat într-un căscat
Ciripitul lor de slavă
Într-un nesfârșit oftat.
Aripioare zdrențuite,
Ciocul plin de julituri,
Ochișorii plini de lacrimi,
La lăbuțe bătături.
Se-odihneau puțin pe-o cracă
Și-o luau iar de la-început.
Dumnezeu privi spre păsări:
“Asta Eu nu v-am cerut!”
În sfârșit, au strâns atâta
Cât ei și-au planificat
Și zburând spre primărie
Pupăza i-a cununat.
Și-au întins o nuntă mare
Cum n-a mai fost în zăvoi
Iar întreaga adunare
A zis: “Halal vrăbioi!”
După nuntă, vrăbiuța,
La ureche, suspinând,
Ciripind, i-a spus în șoaptă:
“Iarna vine în curând.
Ploaia ne-o uda la pene
Și-o să ne îmbolnăvim.
Hai să ne-apucăm în grabă
Și un cuib să ne clădim.”
El i-a spus: “Da, ai dreptate!”
Și pe dat’ s-au apucat
Din crenguțe și surcele
Un cuib mic și-au ridicat.
***
După-o vreme, vrăbiuța,
Printre lacrimi i-a șoptit:
“Dragul meu, cuibarul nostru
E așa de prăpădit…
Uite-o pe cumătra Barză
Are-o casă cât un han
Și ce casă cu piscină
Are domnul Pelican.
Să zburăm din zori în seară
Cu voință și curaj
Să clădim pe-o creangă groasă
Cuib cu spa și cu etaj!”
***
Și din nou, din zori în seară
Când mai mult, și când un pic
Împreună adunară
Bob cu bob și spic cu spic.
Ciugulind de pretutindeni
Unde-un bob era rămas
Se-întâlneau doar câte-o dată
În cuibarul lor de-acas’.
Cuibul cu etaj e gata,
Un palat nemaivăzut.
Dumnezeu privi spre vrăbii:
“Asta Eu nu v-am cerut.”
***
Într-o seară, de prin lanuri,
Vrăbioiul se-întorcea
Bucuros, cu gușa plină.
Vrăbiuța-l aștepta.
Și-i arată vrăbiuța
Un ou alb și mititel
“Bănuiesc că-n scurtă vreme
V-om avea un prichindel.
O s-avem de-acum nevoie
Să zburăm mai cu folos,
Să ne creștem copilașul
Educat și sănătos”.
Deci s-au pus din nou pe treabă
Și cloceau oul pe rând.
Zburau schimburi diferite,
Se-întâlneau din când în când.
De dormit dormeau în fugă
Până-n zori la ora trei
Când lucrau în schimb de noapte
Și luau oul cu ei.
Într-o zi, din coaja mică,
Fără pene și desculț,
Tremurând de frig și frică
A ieșit… un vrăbiuț.
Iar și iar porniră zborul
Agitat și plin de zel
Multe boabe să adune,
Să-l crească pe prichindel.
Să-l hrănească, să-l învețe
Să-l crească pe copilaș
“Adu-i pentru piciorușe
O pereche de-adidași!”
Strică, sparge un perete,
Fă-i un loc cum se cuvine
Adu-n graur să-l învețe
Vreo trei – patru limbi străine.
Zboară iar și-adună paie
Și-un alt cuib din nou ridică
Pentru pui când v-a fi mare
Și pentru-a lui păsărică.
Când își admirau succesul
Ce în viață l-au avut,
Dumnezeu privi spre păsări:
“Asta Eu nu v-am cerut!”
***
Într-o seară, vrăbiuța,
Gânditoare, i-a șoptit:
“Vezi tu dragul meu, se pare
Că ai cam îmbătrânit.
Aripile-ți sunt slăbite,
Nu mai țopăi ca-n trecut.
O furtună de te prinde
Te aruncă la pământ.
Uite cum pe lângă tine
Zboară toți în sus, spre cer.
Fii bărbat cum se cuvine,
Cumpără-ți elicopter!”
Au făcut apoi din frunze,
Din scaieți și păpuriș
O rampă de-aterizare
Tocmai sus, pe-acoperiș.
Au adus elicopterul
Și l-au pus la locul lui
Pe platforma de surcele
De de-asupra cuibului.
Greutatea e prea mare…
Vai!!! Cu toți s-au prăbușit.
Dumnezeu privea la păsări:
“Asta Eu nu v-am dorit!”
Morala: …Cip… cirip…
Cip… cip…!
Epilog:
Oricât omul o s-adune
Cât trăiește pe pământ
Totul e deșertăciune,
Totu-i goană după vânt.
C. Oprănescu. Perth WA, 2005