SPERANTA – AUGUST
Aug 06
Concert evanghelistic Speranța
Jul 20
Bocșa 2016 – Concert evanghelistic Speranța
Locurile amenajate pentru cei care au ales aseară să participe la evanghelizarea de la Bocșa au fost insuficiente, astfel că mulți au rămas în picioare până la finalul programului. Publicul numeros care a dat curs invitației la acest concert a arătat încă o dată că mai sunt mulți români flămânzi și însetați după Dumnezeu.
Grupul Speranța a interpretat cântare după cântare, încălzind inimile pentru momentul proclamării Evangheliei de către pastorul Gabi Zăgrean, aflat pentru prima dată la Bocșa.
Ca să transmită celor prezenți un mesaj din partea lui Dumnezeu, Gabi Zagrean a citit un singur verset din Scriptură, versetul 10 din Isaia 54, care de altfel este și motto-ul acestui turneu evanghelistic: „Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.”
Oare de ce rămâne Dumnezeu la noi? Oare suntem noi așa de buni, corecți și cinstiți, încât Dumnezeu să nu își poată muta dragostea de la noi? Dacă doar ne-ar trece prin cap că merităm dragostea Sa, fiindcă suntem așa de sfinți, atunci… ne mințim singuri. Cuvintele pastorului au căzut ca un verdict dur peste mulțimea de oameni care îl asculta cu atenție, dar pastorul și-a argumentat afirmația citându-l pe evanghelistul Ioan: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi.”
Și totuși, de ce nu se mută Dumnezeu de la noi? Pentru că suntem creștini de peste 2000 de ani… ar putea răspunde cei mai mulți. Acesta să fie motivul? Îi poate plăcea lui Dumnezeu direcția în care se îndreaptă România și întreaga omenire? Nicidecum, a adăugat pastorul. Cum să-I fie pe plac o societate românească a cărei mentalitate pro-avort ucide în jur de 300 de copii zilnic? Cum să-I fie pe plac unui Dumnezeu sfânt o societate așa-zisă creștină în care infidelitatea, violența în familie și dependența de alcool a făcut ca rata divorțurilor să crească alarmant? Cum să îi fie pe plac toată infracționalitatea care a dus la supraaglomerarea închisorilor din țară? Cum să-I fie pe plac lui Dumnezeu toată minciuna și corupția din politica românească?
Și totuși… de ce ne iubește Dumnezeu? De ce suntem atât de importanți în ochii Lui încât să ne declare o dragoste atât de nemărginită? Pentru că avem preț și valoare în ochii Lui, a fost răspunsul pastorului. Singurul motiv pentru care Dumnezeu nu se mută de la noi este unul singur, simplu și foarte clar: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
Read More
Grupul Speranța a interpretat cântare după cântare, încălzind inimile pentru momentul proclamării Evangheliei de către pastorul Gabi Zăgrean, aflat pentru prima dată la Bocșa.
Ca să transmită celor prezenți un mesaj din partea lui Dumnezeu, Gabi Zagrean a citit un singur verset din Scriptură, versetul 10 din Isaia 54, care de altfel este și motto-ul acestui turneu evanghelistic: „Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.”
Oare de ce rămâne Dumnezeu la noi? Oare suntem noi așa de buni, corecți și cinstiți, încât Dumnezeu să nu își poată muta dragostea de la noi? Dacă doar ne-ar trece prin cap că merităm dragostea Sa, fiindcă suntem așa de sfinți, atunci… ne mințim singuri. Cuvintele pastorului au căzut ca un verdict dur peste mulțimea de oameni care îl asculta cu atenție, dar pastorul și-a argumentat afirmația citându-l pe evanghelistul Ioan: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi.”
Și totuși, de ce nu se mută Dumnezeu de la noi? Pentru că suntem creștini de peste 2000 de ani… ar putea răspunde cei mai mulți. Acesta să fie motivul? Îi poate plăcea lui Dumnezeu direcția în care se îndreaptă România și întreaga omenire? Nicidecum, a adăugat pastorul. Cum să-I fie pe plac o societate românească a cărei mentalitate pro-avort ucide în jur de 300 de copii zilnic? Cum să-I fie pe plac unui Dumnezeu sfânt o societate așa-zisă creștină în care infidelitatea, violența în familie și dependența de alcool a făcut ca rata divorțurilor să crească alarmant? Cum să îi fie pe plac toată infracționalitatea care a dus la supraaglomerarea închisorilor din țară? Cum să-I fie pe plac lui Dumnezeu toată minciuna și corupția din politica românească?
Și totuși… de ce ne iubește Dumnezeu? De ce suntem atât de importanți în ochii Lui încât să ne declare o dragoste atât de nemărginită? Pentru că avem preț și valoare în ochii Lui, a fost răspunsul pastorului. Singurul motiv pentru care Dumnezeu nu se mută de la noi este unul singur, simplu și foarte clar: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
La întrebarea pastorului „Cine din locul acesta are nevoie de Dumnezeu?”, toate mâinile s-au ridicat ca un semn de recunoaștere a vinovăției înaintea sfințeniei Lui. Mulți au avut prilejul să se cerceteze, să-și verifice viața și să își reconsidere atitudinea în raport cu divinitatea. Pastorul a proclamat mila lui Dumnezeu, care ne poate smulge din mocirla păcatului, care nu obosește să cheme la pocăință și să ierte. Zeci de persoane s-au apropiat de scenă la chemarea pastorului, luând cea mai importantă decizie din viața lor, aceea de a-și deschide inima pentru a lăsa să pătrundă dragostea lui Dumnezeu!
„TATĂ, IARTĂ-I” de Richard Wurmbrand
Jun 10
„TATĂ, IARTĂ-I” de Richard Wurmbrand
Fiindcă nu știu când voi sfârși drumul meu pe acest pământ, unul din gândurile pe care le am este: aș vrea să știu cum să mor. Unii mor tare frumos. Altora le e tare greu să moară. Unii vorbesc înainte de moarte cuvinte care zidesc pe alții. Alții sunt disperați și răspândesc împrejurul lor disperare. Știm cu ce cuvinte a murit Isus, care sunt ultimele Lui cuvinte când era pe cruce. Și despre aceste cuvinte vreau să vă spun câteva cuvinte. Primul cuvânt de care știm ca l-a spus, a fost: „Tata, iartă-i”. Pe cine să-i ierte? Pe toți. Sunt romanii, sunt evreii, sunt ăia buni, sunt ăia răi, ăia de religia Lui, ăia de alte religii, ăia bogați, ăia săraci. Iartă-i! El s-a rugat pentru fiecare dintre noi. Pentru ăia buni, pentru ăia rai; El s-a rugat pentru toți.
Și a adus și un argument pentru care să fie iertați: „Pentru că nu știu ce fac”. Vă dați seama că toți cei ce v-au făcut un rău în viață, pe care i-ați văzut făcând rău altora, n-au știut ce au făcut. Albania a avut 3 milioane de locuitori și după 40 de ani de comunism a rămas cu 1 milion. Unde s-au dus ceilalți? N-au plecat de acolo; n-au putut să fugă. A fost o teroare grozavă. M-am întâlnit cu frați albanezi în închisoare și am vorbit acolo despre iubire și iertare. Era o adunare mare. Pe urmă, a venit un preot catolic; asta e credința cea mai răspândită în Albania, pe lângă cea musulmană. Un preot catolic mi-a spus: „De 40 de ani, eu n-am mai auzit în țara aceasta cuvintele dragoste și iertare. Cât au fost comuniștii la putere, au spus numai moarte și ură. Comuniștii au căzut de la putere și acuma, ăia care le-au luat locul strigă iarăși: moarte și ură! De iertare și dragoste, până acuma n-am mai auzit. Zic: „Dar, dumneavoastră sunteți preot. În biserica dumneavoastră spuneți: dragoste si iertare?” Mi-a răspuns: „Nu pot să spun. Eu am stat la închisoare 20 de ani și nu pot să spun să fie iertați, fiindcă ei au știut ce au făcut. Isus a spus așa despre răstignitorii Lui. Ei n-au știut. Dar aceștia au știut și nu mă pot ruga pentru ei în felul acesta”. I-am spus lui, ceea ce vreau să vă spun și dumneavoastră: „Că, OAMENII NU ȘTIU CE FAC.” Iartă-i pe toți cei care ți-au făcut rău. Ei nu știu ce fac și vă voi ilustra prin câteva pilde:
Orașul din România care are cel mai mare procent de criminalitate e Ocna Sibiului. Și s-au întrebat oamenii, de ce în Ocna Sibiului să fie mai multe crime decât la Brașov sau decât la București sau la Făgăraș? Ocna Sibiului are o foarte mare închisoare, clădită acuma 200 de ani de regina Maria Tereza. Erau criminali acolo care stăteau în închisoare 10 ani, 15 ani, 20. Când s-au eliberat, unde să se mai ducă? Nu mai aveau familie, nu mai aveau pe nimeni. Își găsea o femeie acolo în acel loc și se stabileau acolo. Și toți cei care locuiesc în Ocna Sibiului astăzi sunt urmașii criminalilor de acum 200 de ani. Să știți că multe din păcatele noastre sunt moștenite. Eram la închisoare, cu criminali, cu tâlhari, cu ucigași și vorbeam în fiecare zi din Scriptură. Ei ascultau. Puteam să le spun 9 porunci din cele 10 și nu mă întrerupeau. Dar când am spus: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, urlau: „NU!” Începeau să spună cine a fost tatăl lor și cine a fost bunicul lor. E criminalitate înnăscută. Există alcoolism înnăscut. Există curvie moștenită de la părinți și așa mai departe. Nu totul este de la noi. Noi am și moștenit.
Era la închisoare un hoț de buzunare. Furase 300 de lei și avea pentru asta 3 ani de închisoare. L-am întrebat: „Păi, merită să furi 300 de lei și să faci 3 ani de închisoare?” Mi-a spus: „Nu mă judecați, că dacă ați fi fost ca mine, ca mine ați fi făcut. Toți cei 4 bunici ai mei au fost hoți de buzunare și amândoi părinții au fost hoți de buzunare. Când eram copil de 5 sau 6 ani, părinții mei m-au învățat, cu mânuțele astea fine, cum să fur. Toată viața mea eu n-am făcut altceva. Omul ăsta stătea ore în genunchi și se ruga lui Dumnezeu și atribuia păcatul lui înaintașilor lui. Ca n-a fost nimeni care să-l scoată din moștenirea aceasta.
Dragul meu, dacă ai vreun păcat, leapădă-te de el, măcar de dragul copiilor tăi. Copiii îl văd și nepoții îl văd, și te miri când o să revezi păcatul acesta în urmașii tăi.
Dacă vă întâlniți cu alți păcătoși, în familie, oriunde, amintiți-vă că la Beniamin, fratele lui Iosif, s-a găsit un pahar furat. Dar nu-l furase el, i-a fost băgat acolo, în sacul lui. Și să știți că nu toate păcatele noastre sunt ale noastre, ne-au fost băgate de cei de la care le moștenim. Gândește-te, înainte de a concepe un copil, că acel copil va reproduce o parte din tine. Noi le dăm copiilor și nepoților noștri nu doar înfățișarea fizică, dar le comunicăm și păcatele noastre. Pot să zic despre cineva: „Eu nu știu de ce el face așa ceva”. De ce nu știi de ce face? Multe păcate sunt moștenite, iar altele se datorează unei educații greșite – ceea ce-i învățăm noi pe copii și ceea ce-i învață alții la școală.
Read MoreJurnal de Australia (1)
Apr 22
Jurnal de Australia (1)
Păstor Teofil Ciortuz
„Dan va fi un şarpe pe drum, O năpârcă pe cărare, Muşcând călcâiele calului, Făcând să cadă călăreţul pe spate.” (Genesa 49:17)
Mă plimbam printr-o pădure imensă în apropierea casei pastorale. La intrarea în pădurea străbătută de cărări și trasee pentru biciclete englezii au pus o pancartă mare cu un anunț prin care, în cuvinte curtenitoare, se recunoaște faptul că acea bucată de pământ, ca și întreaga Australie, a aparținut cândva proprietarilor inițiali, aborigenii. De câte ori văd o pancartă asemănătoare, mă gândesc că simpla recunoaștere a dreptului de proprietate al altcuiva este un lucru lăudabil.
După câteva zeci de minute de mers pe cărările pădurii, preocupat fiind cu gândurile mele, l-am văzut întins în mijlocul drumului. Nu se pitise vreundeva prin iarbă sau sub pietre, ci ieșise cutezător în văzul tuturor. Era un șarpe lung de vreo trei sferturi de metru, ieșit să-și încălzească solzii în soarele amiezii. Mi-am amintit că, așa se spune, în Australia trăiesc unii dintre cei mai periculoși șerpi de pe planetă. Să nu ai de-a face cu ei!
Nu sunt destul de curajos să risc confruntarea cu un șarpe. Cum nu pot face deosebirea dintre un șarpe de grădină sau unul de apă și un șarpe otrăvitor, m-am gândit în grabă că dacă mă țin departe de șarpe nu voi avea motive să mă tem. Așa că am făcut cale întoarsă și am luat-o la tălpășița. Târziu mi-a trecut prin minte gândul că trebuia să fi făcut o fotografie târâtoarei, dar era tardiv. Instinctul meu de conservare mi-a dat sfatul cel bun.
Zilele trecute am aflat despre cineva care a căzut mușcat de Șarpe. Căderea i-a survenit după ani de zile de joacă cu păcatul. Poate a crezut că nu se va afla. Poate s-a gândit că târâtoarea cu care se confruntă nu este un șarpe boa, ci doar o mult mai mică năpârcă. Poate a crezut că se ține bine în șa și nu va cădea niciodată. Poate s-a crezut pisică, întotdeauna în stare să cadă în picioare, când de fapt victima Șarpelui cade pe spate, și veninul șarpelui poate ucide în câteva clipe. Poate a crezut că a fi în spatele calului îi dă avantajul călărețului – doar calul este unul dintre cele mai mărețe dobitoace, nu? S-o fi gândit că una este să fii în șa ca păstor, și alta ca simplu enoriaș, pedestru! Fatală gândire.
Uneori ascultarea de primul impuls te scapă de nenorocire; raționalizarea și joaca cu pericolul te poate costa viața. Fuga este rușinoasă, dar sănătoasă. „Fugi de poftele tinereții!” (2 Tim. 2:22) „Fugiți de curvie!” (1 Cor. 6:18) „Fugiți de închinarea la idoli!” (1 Cor. 10:14) „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri!” (1 Tim. 6:11 – apostolul Pavel se referă la iubirea de bani și fuga după îmbogățire.)
Glorie Domnului pentru soluția fugii. (Nu are vreo legătură, dar un motiv pentru care îmi place Bach este „Arta fugii”.) Nu trebuie să fii mare atlet, ci doar să te îndepărtezi cât poți de repede de Șarpe.
Read More
Comentarii Recente