MINUTUL SPERANTEI CU PASTOR NATANAEL COSTEA

„Lăsați copilașii să vină la mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.” Luca18:16

Recent am fost gazdă la cinci copii sub șapte ani.  Observându-i, am învățat multe de la ei.  I-am văzut jucându-se și certându-se de la jucării.  M-am simțit nevoit să merg să fac dreptate, dar de cele mai multe ori, imediat după ce copilul nedreptățit mi-a spus durerea lui, l-am văzut că-i trece, și merge și se joacă din nou cu cel care l-a supărat.  Copiii știu să ierte și să nu țină necaz pe alți copii, sau pe părinți.  Este bine să învățăm de la ei, să iertam așa cum iartă ei.  Apostolul  Pavel ne indemnă ca la răutate să fim prunci – copii (adică la inimă), iar la gândire , la minte, să fim oameni mari. 

Verifică-ți inima și fii bun, iertător și îngăduitor.  Isus a spus că doar cei a căror inimă este asemenea copilașilor, vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.  Fii și tu ca un copilaș și vei fi moștenitor al cerului.

Interviul cu Păstorul Corin John Izvernariu despre experiența sa în Africa

Consemnare de Ben Todică (Spicuiri, adaptare pentru Speranța)

Ben Todică: Domnule pastor, bun venit în studioul nostru. Știm că aţi fost în Africa pentru trei săptămâni, invitat la Congresul Mercy House, Casa Milei, din Uganda, Kenya şi Congo… Spuneţi-ne, cum aţi ajuns acolo?

Corin Izvernariu: Bine v-am găsit, domnule Benoni şi toate cele bune ascultătorilor 3zzz. Cum am ajuns acolo? Anul trecut am fost invitat de către păstorul asistent Jeff Lavenda într-o vizită în Kenya, Uganda şi Rwanda. În timpul ce l-am petrecut în Rwanda, i-am cunoscut pe dr. Gilbert şi dr. Cisy Birungi care m-au invitat la această conferinţă în anul acesta ca şi guest speaker (vorbitor invitat) la această conferinţă.

B.T. Care sunt obiectivele acestei organizaţii Mercy House?

C.I. Obiectivul principal este de a ajuta copiii orfani, copii care au rămas fără părinţi datorită bolilor de Sida şi Ebola şi altor boli care sunt în Africa. Chiar la familia la care am stat, dr. Gilbert şi dr Cissy Birungi, ştiam că au un băiat de nici un an şi când am intrat în casă, am văzut deodată o familie mare: opt sau nouă copii, băieţi şi fete. Am întrebat: „ce-s cu ei aici?” Mi-au povestit istoria copiilor fără mamă, fără tată. Ei, fiind medici se ocupă şi de sănătatea lor, ei îi îngrijesc, sunt părinţii adoptivi ai acestor copii.

B.T. Pe lângă faptul că aţi fost la această conferinţă, aţi fost invitat să luaţi parte şi la anumite activități religioase. Sunt multe biserici acolo?

C.I. Au venit păstori din Congo, Kenya, Burundi. Am avut câteva sesiuni cu acești păstori. Pe lângă faptul că am participat la ceea ce am spus înainte, am avut şi timp în care am ţinut studii biblice cu păstorii, am avut câteva servicii cu creştinii din Africa şi la sfârşitul acestei conferinţe am avut un botez foarte interesant, în râu.

B.T. Crocodili nu erau în râu?

C.I. Nici nu m-am mai gândit, am intrat în apă, nu m-am mai gândit dacă sunt crocodili sau nu, ci am intrat pur şi simplu. Mi-am zis, ce-o să se întâmple acum, se întâmplă, asta e. Erau în jur peste o sută de persoane, douăzeci şi patru aşteptau să fie botezate, nu mi-am mai pus întrebări, dar am avut puţină ezitare când am văzut apa atât de murdară. Şi al doilea lucru pentru care am fost puţin emoţionat a fost că au fost trei femei gravide şi mi-era teamă ca nu cumva băgându-le în această apă să nu se întâmple ceva rău.

B.T. Povestiţi-ne ce aţi găsit nou şi interesant în viaţa africană.

C.I. După zece zile de conferinţă în Uganda şi mai puţin de o săptămână de conferinţă în Kenya, au mai rămas câteva zile libere, timp în care am vizitat un Parc foarte mare, căruia îi spune Maasai Mara Safari, şi care se află pe o lungime de 1000 de kilometri pătraţi în sistemul ecologic Serengeti în partea de nord a ţării la graniţa cu Tanzania, unde am văzut animalele junglei.

B.T. În fotografiile pe care le avem în faţă văd un leu, tolănit sub un copac. Eraţi aproape de el? Care-i situaţia, nu v-a fost teamă că vă atacă?

C.I. Cei care ne-au dus, ghidul, sunt experţi în cunoaşterea animalelor. Ne-am apropiat de leu. Leul dormea şi, pur şi simplu, ne-a ignorat, nici nu ne-a băgat în seamă că ne-am apropiat de el la doi metri şi la un moment dat şi-a ridicat capul, s-a uitat la noi, am făcut nişte poze şi s-a culcat din nou.

B.T. Păi… ăştia sunt uşor de vânat atunci.

C.I. Nu cred. Poate că singurii care-i vânează sunt cei din tribul Maasai. Aceştia sunt un trib care trăiesc de-a lungul văii Great Rift de 3000 de ani şi sunt pe un coridor de pământ între Kenya şi Tanzania, în sudul Keniei şi-n nordul Tanzaniei, un trib care nu ştie ce este frica, unde animalele lor pasc împreună. Turmele lor de oi şi capre le-am văzut cu căprioarele şi cu celelalte animale care erau acolo şi am întrebat: „Nu vă e frică că vine leul?” Bineînțeles că nu. Ca să fii un maasai trebuie să omori leul. Ei nu ştiu ce este frica. Ei omoară leul, de mici copii învaţă cum să se lupte cu leul şi cum să-l omoare cu suliţa. Am rămas impresionat. Am avut chiar doi maasai care mă păzeau, erau un fel de security care au stat la uşa cortului.

B.T. Ce planuri aveți pentru viitor?

C.I. Cum v-am spus, totul este în mâna lui Dumnezeu. Am invitaţie să merg în Congo, anul viitor. Să fac misiune printre pigmei. Am primit invitaţia de la un păstor din Congo care se ocupă cu pigmeii, cu copiii săraci de acolo.

B.T. Acum dacă s-au creştinat, s-au botezat, cred în Iisus Hristos, sărbătoresc şi ei Paştele, nu? Mă refer la africani.

C.I. Toţi creştinii de pe faţa pământului sărbătoresc cele două mari sărbători. N-am participat la nici o slujbă de Paşte sau de Crăciun în Africa dar, sigur nu există creştinism fără Naşterea lui Hristos, fără Moartea lui Hristos şi fără Învierea lui Hristos.

B.T. Vă rog să împărtăşiţi cu noi un cuvânt de Paști.

C.I. Doresc la toţi creştinii din Australia să rămână tari în credinţa pe care am primit-o odată pentru totdeauna, să rămânem în Hristos. Cu toate că mai sunt încă vreo două trei săptămâni până la Paşte, pot să spun de pe acum: Sărbători fericite! Hristos a înviat! Este viu!

B.T. Vă mulţumim că aţi venit în emisiune. Suntem mândri de dumneavoastră şi vă dorim să zburaţi cât mai înalt.

SPERANTA – MAI

SPERANȚA – ȘTIRI

Misiune, călătorie, impresii din Ballarat

Sâmbătă, 4 Aprilie, 2015, Ballarat Christian Fellowship.

În sâmbăta Paștelui, Prima Biserică Baptistă Română din Melbourne a adus Evanghelia în Ballarat. Vreau să aduc mulțumiri Bisericii din Endeavour Hills, în numele comunității de români din Ballarat, pentru bucuria pe care au adus-o în mijlocul nostru, vestind Învierea Domnului și nădejdea vieții veșnice. Mulțumim întregii Biserici, păstorilor, cântăreților, șoferilor, cofetăreselor și, în mod special un mulțumesc pentru fratele Adrian Marin care a organizat această călătorie misionară. Mai mult decât orice, mulțumim Sărbătoritului nostru – Domnului Isus Hristos care a murit și a înviat din morți.

Programul sărbătoresc a început în duh de rugăciune, adusă de păstorul Teofil Ciortuz, de cântări și mulțumiri. În această Biserică, unde au răsunat imnuri de slavă peste o sută de ani, au adus închinarea lor coriștii, veniți din Endeavour Hills, sub bagheta dirijoarei Liliana Copocean. Sarah si Elizabeth Ciortuz au adus mărturia lor în cântarea –  I surrender all to Jesus. Luke Marin, Michael Terpea și Vlad au prezentat din Patimile Domnului descrise în Biblie.

Eu nu am fost atunci la Gabata

Când greaua sentință s-a dat

Dar știu că și eu ca și tata

Îl am ca strămoș pe Pilat, … Este mărturia pe versurile poetului Dugulescu, recitate de sora Magda Iuga.

Iată azi El și-a întors către tine fața!

Omule, fii înțelept! AZI PRIMEȘTE VIATA! – a fost invitația sorei Teodora Marin, pe versurile lui Costache Ioanid.

Grupul de fete, surorile Ciui, fratele Ivanco, familia Cerbu, alături de cor, au făcut împreună un frumos buchet de imnuri închinat Mântuitorului nostru.

Cuvântul Evangheliei a fost adus în dar micii comunități de români din Ballarat de către fratele păstor Busuioc Belciu care a depănat fuiorul amintirilor:

„Întâlnirea de azi amintește de prima Evanghelizare care s-a ținut pe pământul nostru – noaptea nașterii Domnului Isus. Atunci au fost mai mulți mesageri decât ascultători (mulți îngeri și doar câțiva păstori)”. Apoi,plecând de la cuvintele apostolului Pavel către corinteni: „V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după scripturi; și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece…” , păstorul Busuioc a continuat:

„Nu este nici un om fără păcat, nici măcar unul. Iar, după Legea pe care a dat-o Dumnezeu în Eden, plata păcatului este moartea (Geneza 2:16,17). Dumnezeu, în dreptatea Lui, nu a ocolit Legea aceasta ci a plătit El pentru noi  prin moartea Domnului  Isus. Dar Hristos a înviat a treia zi, după Scripturi, ca dovadă că ispășirea făcută de El a fost primită de Tatăl (Rom.4:24-25). El S-a arătat și Se arată încă pentru ca să întărească credința celor de atunci și de azi. Dacă acceptam să murim față de lume și păcat, El ne va învia din moartea păcatului. Dumnezeu să ne ajute, Amin”. Cuvintele păstorului au adus o proaspătă mireasmă peste întreaga Biserică.

În concluzie, păstorul Bisericii din Endeavours Hill, Teofil Ciortuz, a arătat din scripturi că Hristos a murit și a înviat ca noi să murim față de păcat și să trăim pentru neprihănire.

El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire (1 Petru 2:24).

A continuat: „Oricât de ciudat ar suna, moartea lui Hristos în locul nostru și pentru păcatele noastre înseamnă că și noi am murit. Dar există un alt sens în care murim, tocmai pentru că Hristos a murit în locul nostru și pentru păcatele noastre.

El a murit ca noi să trăim; și a murit ca noi să putem muri. Prin urmare, a fi creștin înseamnă moarte față de păcat. Eul vechi care a iubit păcatul a murit împreună cu Domnul Isus, credinciosul este mort față de păcat, nu mai este dominat de atracțiile păcatului.

Și a mai adăugat fratele păstor: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45). Hristos nu a murit pentru ca noi să-L ajutăm, ci ca noi să putem vedea și savura infinita Sa valoare. El a murit pentru a ne dezvăța de plăcerile otrăvitoare și să ne încânte cu plăcerile frumuseții Lui. În acest fel noi suntem iubiți, iar El este onorat”.

Păstorul Bisericii gazdă, Phil Tong, a adus un salut întregii adunări, într-un scurt mesaj în limba engleză, tradus fiind de păstorul Teofil. El a adus o frumoasă imagine a intrării în Ierusalim a Domnului, Împăratul Păcii, Domn al neprihănirii.

Păstorul Teofil Ciortuz care a condus întregul program a binecuvântat întreaga Biserică, apoi, cu toții, ne-am îndreptat către holul Bisericii unde surorile, atât cele din Ballarat, cât și cele din Melbourne, au pregătit o masă îmbelșugată.

Mulțumim Domnului pentru această frumoasă întâlnire și sperăm că o să ne revedem curând.

C.O.

Ne vom întâlni la-acele țărmuri

STELA ȚUȚUIAN

Ne vom întâlni la-cele țărmuri

Acolo unde nu mai sunt dureri,

Unde sunt șterse lacrimile-amare

Acolo unde sunt doar mângâieri.

Ne vom întâlni la-acele țărmuri

Unde zburdă-n iarbă copilașii,

Unde apa-i rece, cristalină.

Sub un cer senin ne-or purta pașii.

Ne vom întâlni la-acele țărmuri,

Pe străzile de aur vom umbla

Și ne vom bucura o veșnicie

Cu Domnul în Împărăția Sa.

Ne vom întâlni la-acele țărmuri

Unde este poarta dimineților,

Cântece străbat din noi tărâmuri,

Este corul minunat al sfinților.

De vrei să fii și tu acolo

Omule, pregătește-ți viața.

Lasă ura, lasă vorba rea,

Privește-L pe Domnul în față.

Vei fi în locul unde nu-s dureri,

În țara cu eterne mângâieri.

Ne vom întâlni la-acele țărmuri,

Acolo, în Împărăția Sa

Cu toți acei care-au plecat în Domnul.

Cu toții veșnic ne vom bucura.

Atunci când Tu ne vei chema

Vom părăsi acest pământ.

Vom fi-n Împărăția Ta

Un loc curat, un loc prea sfânt.

Ne-om întâlni la-acele țărmuri…

17/10/2014, 12.15pm

Eu n-am fost atunci în Gabata

Petru Dugulescu

Eu n-am fost atunci în Gabata

Când greaua sentinţă s-a dat,
Dar știu că și eu, ca și tata,
Îl am ca strămoș pe Pilat.

Eu nu L-am lovit nebunește,
Cu pumn noduros, grosolan;
Dar simt că și-n mine zvâcnește
Prin vremi, acel sânge roman.

Noi n-am fost când gloata nebună
Strigând, pa Baraba-a ales;
Dar suntem citaţi împreună,
În marele lumii proces.

Români suntem astăzi sub soare,
Născuţi din ai Romei soldaţi
Și zic: decât alte popoare,
Noi suntem mai mult vinovaţi.

O limbă latină și dulce
Ne-a dat Dumnezeu să vorbim;
Ca scrisul de-atunci de pe cruce,
Ușor să putem să-l citim.

Romanii, pieiră din lume,
Cu scurgerea vremii s-au dus…
Dar noi le-am luat mândrul nume
Și sfânta credinţă-n Isus.

Istoria bimilenară
Un nume și-un crez ne-a păstrat;
Iar soarta când le-a fost amară,
Acestea tărie ne-au dat.

Și dacă martirii-n arene,
Plătiră al lor sânge ca preţ,
Să nu inventăm alte scene
Urmând strămoșescul dispreţ!

Să nu îi mai fim iar vrăjmașul
Ce cuiele-n mâini I-a bătut!
Ci să-L proclamăm ca sutașul,
Ca primul roman ce-a crezut!

Români, de pe glia străbună,
Vă-ntoarceţi sub cruce-napoi!
Primiţi, răspândiţi Vestea Bună-
Fiţi bravi, Dumnezeu e cu noi!